Săracii bogatului Crăciun
I-a fost sortit lui Hristos să se nască într-un staul, nu pentru a trezi simpatii în veacurile ce au urmat venirii Sale pe pământ, ci pentru că în micul sat Betleem mama Sa, Maria, si logodnicul ei, Iosif, nu au găsit nici o casă ce să le poată acorda găzduire. Casele le-au fost închise din cauza numărului mare de oameni sositi în sat ca urmare a recensământului făcut la porunca împăratului roman, gazduirea fiind o problemă nu doar pentru cuplul Iosif si Maria, ci probabil pentru multi altii. O fi fost mare bucurie pentru cei doi să găsească adăpost peste noapte în staul, cu atât mai mult cu cât momentul ca Maria să dea nastere copilului tocmai sosise. Si desi cadrul venirii în lume a Mântuitorului este sărăcăcios, era atâta bogătie acolo. Cerul se coborâse pe pământ, iar Iosif si Maria, doi oameni neprihăniti primeau cu bucurie cadoul pe care Dumnezeu Îl rânduise familiei lor si întregii omeniri.
Câtiva păstori, în aceeasi noapte, au fost treziti de o manifestare a puterilor cerului pe care aveau să o povestească tovarăsilor lor din nou si din nou în jurul focului de seară. Slava Domnului a strălucit în jurul lor si un înger le-a transmis o veste bună. Rabinii si învătatii evrei o asteptau de secole si tocmai lor, umili păstori, le-a fost rânduit să se bucure între primii de ea: venirea lui Mesia pe pământ. Îngerul i-a îndemnat să meargă la Betleem unde, copilul înfăsat în scutece si culcat în iesle, avea să fie un semn al adevărului spuselor sale. Uimiti păstorii au văzut cum o mare multime de îngeri s-au alăturat primului si au început cu toti să laude pe Dumnezeu spunând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte si pace pe pământ între oamenii plăcuti Lui” (Evanghelia după Luca 2:14). Au plecat în grabă spre Betleem si au găsit familia sfântă si pe Prunc, precum li se spusese. Păstorii nu se numărau între bogătasii din Betleem, dar văzându-L pe Isus, întelegând mesajul îngerului, si-au dat seama că darul pe care l-au primit e mai presus de orice altceva.
Din răsărit, trei magi, au pornit călăuziti de o stea spre un loc unde bănuiau că se va naste un mare rege. Ei erau oamenii bogati asa că atunci când L-au găsit pe Prunc i-au adus ca daruri deosebite: aur, smirnă si tămâie. Le-au lăsat la picioarele lui Isus recunoscând că cel mai mare dar rămâne Împăratul. Pentru El s-a meritat să străbată distantele imense, Lui I se cuvine tot ceea ce lumea aceasta poate oferi. Pentru că El este cel mai important si valoros lucru ce a apartinut vreodată oamenilor.
După peste 2000 de ani ne pregătim si noi de Crăciun. Pe de o parte ne împodobim casele, pe de altă parte căutăm să cumpărăm cadouri pentru cei dragi si, când apucăm să mai răsuflăm, ne gândim că această sărbătoare trebuie să fi avut de-a face si cu inima noastră, nu doar cu lucrurile exterioare, din moment ce se face atâta agitatie în jurul ei. Într-un astfel de moment de străfulgerare a constiintei, Sărbătoarea Nasterii Domnului Isus, poate să capete semnificatii ce niciodată până atunci nu le-am pătruns.
Mărturia Bibliei, Cuvântul revelat al lui Dumnezeu, este uluitoare în a prezenta cu mare exactitate detaliile venirii lui Mesia cu sute de ani înainte ca, potrivit planului perfect al lui Dumnezeu, El să fi coborât pe acest pământ. Hristos trebuia să vină într-un anumit moment (Daniel 9:24-25) si să se nască dintr-o fecioară (Isaia 7:14), în Betleemul din Iudeea (Mica 5:2). Oameni importanti trebuiau să-L viziteze, să I se închine si să-I aducă daruri (Psalmul 72:10). Prunci nevinovati trebuiau omorâti din pricina mâniei unui împărat gelos (Ieremia 31:15). Isaia, proorocul, inspirat de Duhul Sfânt vedea peste prăpastia sutelor de ani care-l separau de noaptea nasterii lui Hristos, spunând: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele vesniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6).
După venirea Sa, cei care I-au cunoscut viata, I-au înteles si purtat mai departe cuvintele si L-au cunoscut pe deplin au putut să propovăduiască pretutindeni: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri si pe pământ, cele văzute si cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El si pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile si toate se tin prin El. El este capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morti, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea”. (Coloseni 1:15-18)
Inevitabil, a sărbători nasterea Domnului Isus, ridică întrebări cu privire la scopul pentru care Mesia a venit pe pământ. Răspunsul cel mai simplu si direct dat de Dumnezeu, în Biblie, este că Fiul a venit pentru ca să moară. A privi la Betleem si a rămâne cu privirea si gândurile doar acolo, este jumătate din mesajul Întrupării. Cealaltă jumătate este revelată la Golgota unde, atârnat pe cruce între cer si pământ cu mâinile si picioarele străpunse de cuie, Hristos Îsi dă viata declarând „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30). Terminase lucrarea pe care Tatăl I-o încredintase a o realiza: murea în locul oamenilor. Murea El, Fiul lui Dumnezeu, „pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viată vesnică” (Ioan 3:16). Era nevoie de nasterea si moartea Sa pentru că noi nu puteam face nimic pentru a fi iertati de păcatele noastre. Era nevoie de nasterea si moartea Sa pentru că altfel noi eram condamnati la moarte vesnică, iadul. Era nevoie de nasterea si moartea Sa pentru ca noi să fim împăcati cu Dumnezeu.
Hristos S-a născut pentru a muri. A urmat ziua învierii. Si de atunci, mereu printre noi, El ne cheamă să privim la întreg mesajul: Fiul a venit pe pământ pentru ca oamenii să poată să meargă în cer. Hristos S-a născut pentru a se naste în inimile tuturor celor care cred în El: ei se pocăiesc de păcatele lor si pornesc să trăiască asa cum El a trăit, în iubire, ascultare si dedicare fată de Tatăl. Si asta pentru că toti cei care cred cu adevărat că Isus a murit în locul lor, toti cei care primesc iertarea de păcate în urma pocăintei, devin copiii lui Dumnezeu.
Împreună căutăm să aducem întruparea Domnului Isus în casele noastre prin colindele care descriu evenimentele nasterii Sale si prin cadourile care vorbesc despre importanta Darului făcut de Dumnezeu prin El omenirii, prin atmosfera de sărbătoare ce însoteste toate pregătirile. Toate acestea pălesc si-si pierd strălucirea aurită atunci când în casă intră Împăratul. E viu, e Acelasi dintotdeauna, e Fiul lui Dumnezeu. Câtă bucurie, câtă împlinire, câtă pace, câtă fericire în orice casă, cât de săracă sau cât de bogată. El rămâne cadoul cel mai valoros. El e adevărata bogătie, o valoare pe care nimeni si nimic nu o poate înlocui.
Constiinta astfel trezită, poate surpa pregătirile care învelesc o zi ca oricare alta, goală si poate chiar obositoare prin multimea de activităti, în beteală strălucitoare care ia ochii. Cuvine-se a trece la actiune, declară ea. Iar prima, si cea mai importantă, este aceea de-al invita pe Hristos în inimile noastre recunoscând că fără El, oricât am avea, tot săraci suntem. Poate fi sărac Crăciunul? Numai dacă Mesia nu este în inima celor ce participă la sărbătoare.
Pastor Mircea Toma
Biserica Baptistă Română din Toronto
www.bisericabaptistatoronto.org
|
Pastor Mircea Toma 12/16/2008 |
Contact: |
|
|
