Cum a fost 2008 ce asteptam de la 2009 ( partea II a )
"2008, pentru omenire un an..., nu atât cât putea fi. Încă se ucide si se moare de-aiurea, prea mult în lume! Pentru mine, anul acesta, unul bun!. Am fost sănătos si eu si familia si am putut munci. La fel si cunostintele. Iar asta nu e putin! Cel mai important e că am putut publica încă o carte, a sasea: Mătăniile Alexandrei. Ea, Alexandra, personajul principal, a iesit în lume. Deocamdată, umblă si incită! M-as bucura să o văd într-o zi pe Marele ecran. Sau cel putin tradusă, in America de Nord !
Anul următor, 2009? Îmi doresc să fie mai multă pace pe planetă si în sufletul meu. Să văd mai putină suferintă pe stradă si în ochii copiilor... Si din nou, să fiu sănătos si eu si semenul meu."
Prof. dr. Nicolae Bălasa
Anul 2008 a fost un an al durerii, anul in care a murit mama, pe neasteptate, ca o pasare Phoenix.
Anul in care mi-am vazut cu claritate, datorita acestui soc, prioritatile si valorile si traiul.
In care mi-am dat seama homo sapiens ca specie n-a depasit nici un milimetru conditia de animal: pe primul plan al individului e bunastarea personala. Inteligenta se exprima doar prin preferinta vrabiei din mina in locul ciorii din par chiar si cind homo sapiens cunoaste posibilitatile teoretice de a ajunge la cioara in anumite conditii asupra carora e capabil sa realizeze ca nu detine suficient control. Daca pot (sunt sef, adica, chiar si la pompe funebre) o sa fur acuma fie si numai un ou, caci altfel, maine, desi e posibil sa se iveasca un bou este pe de alta parte perfect posibil sa nu mai am ce fura. In saracia generala de-atunci macar eu raman deasupra cu oul in tescherea.
Nu ma intelegeti gresit; nu neg ca exista oameni cu tinuta morala care contrazic regula de mai sus – este evident ca exista destui. Afirm doar ca majoritatea in comunitatea umana va fi mereu compusa din animale inteligente, lipsite de simtul datoriei morale fata de turma.
Nu cred ca mediul sau educatia vor fi vreodata in stare sa rastoarne fundamentele animalice din pshologia omului.
Doru Deboveanu
Un an bogat in roade
La capitolul împliniri pot inventaria în anul 2008 ce se apropie acum de sfârsit, câteva lucruri importante. În primul rând aparitia, după o lungă asteptare si peregrinare pe la alte edituri, a cărtii ce s-a nutrit, sporindu-si substanta, din lucrarea mea de doctorat, sustinut cu ani în urmă, carte căreia i-am dat titlul Arcade septentrionale iar subtitlul analitic si denotativ sună astfel: Reviste, personalităti si grupări literar-culturale din Tara de Sus implicate în consolidarea prin cultură a Marii Uniri de la 1918. Cartea a apărut la Editura Academiei Române si a coincis cu aniversarea a 90 de ani de la Marea Unire. Însăsi această consonantă mi s-a părut a fi o coincidentă solemnă si neîntâmplătoare pentru care m-am simtit onorată. În plus cartea a fost prefatată de nume mari ale culturii române, universitari sau / si academicieni precum Dumitru Micu, Dimitrie Vatamaniuc, Dan Mănucă, Liviu Leonte, Constantin Ciopraga. În prelungirea acestei cărti de restituire cultural-literară a acelei epoci faste a mai a apărut o carte intitulată George Voevidca. Viata si opera la Editura Miorita Câmpulung Bucovina. Ambele cărti au fost lansate si prezentate in mai multe locuri începând cu cele două ale nordului, Botosani si Suceava unde au beneficiat de câte o Zi a Cărtii Academice unde au venit să o prezinte personalităti de aleasă competentă ( acad. C. Ciopraga, acad. D. Vatamaniuc. acad. Alexandrina Cernov, prof. univ. dr. Dan Manucă, prof. univ. dr.
N. Georgescu, Bucuresti, dr. Catinca Agache, Iasi, cónsul Dorin Popescu de la Consulatul român din Cernăuti, istoric literar N.Cârlan, Suceava, muzeograf
G. Median, Botosani) .
Cărtile au mai fost prezentate si in alte locuri precum: Cernăuti, in deschiderea manifestărilor aniversării a 6oo de ani de atesatare documentară, Colocviile revistei Ateneu din Bacău, Salonul International de Carte de la Iasi, Simpozionul anual al Academiei Române, tot de la Iasi unde au fost prezentate chiar la festivitatea de deschidere, Congresal Societătii culturale “Bucovina” din Rădăuti dar si la Konstanz - Germania cu ocazia unei manifestări dedicate Marii Uniri de la 1918, s.a. Despre cărti au scris nume importante precum: Dan Mănucă, Liviu Papuc, Carmen Andronache ori Alex Stefănescu (România literară nr.37), acela care a reluat prezentarea si la Radio România Actualităti în 29 noiembrie a.c. Am primit si niste premii precum: Premiul pentru Istoria Culturii al Fundatiei Culturale a Bucovinei si Premiul Societătii Scriitorilor Bucovineni pentru Istorie Literară. Cu prilejul aniversării Unirii Bucovinei am primit, pe tribuna festivă din centrul Sucevei in cadrul unei grandioase manifestări, printre alti premiati, Medalia si diploma aniversară 90 de ani de la Unirea Bucovinei cu tara.
Si mă opresc aici spre a multumi acelei instante care a rânduit ca acest an să fie mai mult ca altele unul al unei recolte bogate si mă rog ca si anul care vine, 2009, sa fie si el aducător de bucurie, ceea ce urez tuturor celor buni si vrednici.
Lucia Olaru Nenati
Anul 2008 m-a propulasat in urma cu 30 de ani, in anii tineretii; ma consider binecuva-ntata de Dumnezeu, sa am posibilitatea si timpul sa ma bucur de primele zambete, silabe si pasi ai nepoatei mele, care imi aduce o totala fericire. La sfarsitul anului, o parafrasez pe Sandra, fata noastra, care, acum 30 de ani, in 1978, in noaptea anului Nou, m-a intrebat:
-si unde se duce mami anul batran si vechi,’78? - Pleacas]i vine altul tanar si plin de energie si sperante 1979, i-am raspuns.
Atunci brusc, a inceput sa pl@nga: - Saracul de el, uite ce vreme urata e afara, trebuia sa-l oprim sa stea cu cel nou putin, sa-l creasca, pana se va face vreme frumoasa.
Ce va aduce anul 2009? Va fi primul an al varstei a 3-a pentru mine, sper ca va fi un inceput frumos, ca de toamna canadiana pe care o admir si nu ma mai satur: de culoare, lumina, liniste si pace.
Sper ss-mi pastrez optimismul si sa pot oferi numai lucrurile bune pe care le-am invatat in viata, sa pot iubi, spera, sa fiu sanatoasa, sa fiu fericita pe deplin, alaturi de cei dragi mie.
Anca POPESCU
LA CUMPANA ANILOR. Ce a fost in anul trecut ? Celor rele le-am zis : “duca-se pe pustii”. Am retinut doar satisfactia s]i onoarea de a fi primita in randurile scriitorilor romani. Ce doresc pentru anul urmator ? Sanatate pentru mine si ai mei, viata desfasurata in normalitate, implinirea dorintelor… cam asta doresc la modul general. Dar daca pun mai aproape lupa peste aceste dorinte, din strafunduri, apar si unele ceva mai speciale, asa cum isi doreste fiecare, un “ceva” anume pentru el. Si pentru mine ramane aceeasi dorinta de cativa ani, cea a implinirii mele prin scrieri. Am inceput sa scriu tarziu si am ramas in urma, desi nu ma iau la intrecere cu nimeni, dar, pentru ca inaintea mea drumul vietii incepe sa se stramteze, trebuie sa dau bice cailor. Scrisul este o lupta stimulatoare cu mine insami, mai ales cand viata ma imbranceste in cate o infundatura. Scriind, mi se pun in miscare niste procese psihice foarte compexe, iar harta emotiilor se schimba la unele aduceri-aminte. Scrierile au pentru mine calitati terapeutice asupra subconstientului. Ele aduc un suflu nou care ma tonifica si imi struneste vointa, imi limpezeste apele intunecate ale mahnirilor si neimplinirilor, ma ajuta sa deslusesc memoria mai indepartata, imi face viata mai interesanta si mai plina de sens. Am o bucurie interioara numai de mine gustata cand reusesc sa reinviez unele cuvinte uitate sau cand imi reuseste imbratisarea unor cuvinte care pot scapara. Dar satisfactia cea mai mare o am daca scrierile mele nasc un discurs interior, picura lumina, speranta si bucurii launtrice in sufletul celor pentru care scriu, fiindca nu exista implinire a scrisului decat prin lectura. Asa imi doresc sa fie cea de a patra carte intitulata “Oglindiri”, acum aproape gata de tipar. In pragul Sarbatorilor Nasterii Domnului si al Anului Nou, adresez tuturor cititorilor mei Sarbatori fericite, urari speciale de bine si de sanatate precum si traditionalul LA MUL|I ANI !
Elena BUIC~ din Pickering
Sunt deosebit de incantat de faptul ca de departe un suflet de roman aduce un gand in Tara noastra Romania mai ales acum cand implinirile istorice ar trebui sa trezeasca si mai mult neamul nostru pe care eu il iubesc si il voi iubi atat cat voi exista pe lume.
Raspund asadar cu placere anchetei Observatorul din Toronto.
Anul 2008, precum multi dintre anii trecuti a avut pentru mine doua sensuri paralele: lucrez in Sucursala de distributie a energiei electrice Cluj, sunt directorul sucursalei, am cautat sa aduc permanent lumina in casele oamenilor,sunt si poet, am editat inca trei volume, Drumul catre rugaciune, Paralele aproape paralele (bilingv) si Almost Parallel Parallels (engleza) pe care le impart in toata lumea pentru ca sa se inteleaga frumusetea limbii si sufletului romanesc.
Ai trudit istorii cu tricolor pe piept
si lasi urmasilor tai un gand sfant;
sa nasca speranta pe drumul drept.
Sa fii cel mai bun om de pe pamant.
Anul 2009 il astept pentru a-mi lumina cararile vietii, este anul pensionarii mele, dar abia astept ca dupa o viata de munca mangaiata de bucuria ce am adus-o in casele romanilor prin lumina, sa continui acelasi scop prin literatura.As dori sa intelegem cautarile universului pentru a realiza un echilibru, sa avem cu totii calea dreapta, simpla si cu intelegere pentru semenii nostri, ca sa putem naste si mentine un frumos zambet universal.
Degeaba norii negri ascund drumul spre stele,
eu vad in ei sfinte icoane ale gandurilor mele,
vreau un zambet universal,cald fara tristete.
Anii toti sa se adune in comorile de tinerete.
Constantin Rusu
FACAND PARTE dintre cei care “compatimesc” pentru Observatorul, sa spun ca 2008 a adus pentru revista noastra si evenimente triste, dar si bucurii si satisfactii.
Din prima categorie, nu poate fi uitat faptul ca 2008 este anul in care a trecut la cele vesnice prietenul nostru si maestrul Nicapetre, remarcabil sculptor contemporan care si-a asigurat nemurirea prin lucrarile plastice si scrierile sale.
Bucurii si satisfactii am avut fata de primirea favorabila a revistei de catre cititori si, ca o confirmare, apare acordarea de distinctii din partea oficialiatilor canadiene – d-lui Dumitru Popescu, directorul-editor al Observatorului. Este vorba despre Premiul – Award “Best Editorial and Design”, Diploma “Honoris Causa” si Medalia de Recunostinta. “Meritele acestea, spunea d-l Dumitru Puiu Popescu cu prilejul primirii distinctiilor, le impart cu prietenii si colaboratorii publicatiiei Observatorul, membrii cenaclului nostru si ai Teatrului Tudor Musatescu din Toronto” (Ion Segarceanu, Aprecieri oficiale pentru Observator, nr. din 11 noiembrie 2008 al revistei). A propos de Teatrul Tudor Musatescu...,recentele spectacole ale acestui colectiv artistic cu comedia “O noapte furtunoasa” de I.L.Caragiale, sub directia de scena a regizorului Stelian Constantin s-au constituit intr-un veritabil eveniment cultural, membrii comunitatii romanesti din Toronto si nu numai solicitand repetarea acestora.
De la 2009 asteptam afirmarea in continuare a comunitatilor romano-canadiene in mozaicul multicultural al tarii noastre de adop\ie si ca factori activi din punct de vedere profesional si civic [n Canada. Astept`m noi sccese publicistice ale Observatorului, iar conducerii, colaboratorilor si cititorilor revistei le dorim multa sanatate, [mpliniri si zile senine. Sa ne vedem cu voie buna la recent anun\atele reuniuni ale cenaclului din decembrie 2008 si ianuarie 2009 !
Virgil GHEORGHIAN
|
Observator 12/15/2008 |
Contact: |
|
|
