Protopopii si vlădicul Tării Ardealului, în 1701
Documentul pe care-l prezentăm aici nu este dintre cele ce vestesc evenimente memorabile ; el precede doar călătoria la Viena a mitropolitului din Bălgrad (Alba Iulia), Atanasie Anghel,care urma să le înfătiseze împăratului Leopold I si arhiepiscopului primat, Leopold Kollonich, hotărârea clerului valah din Transilvania de a se uni cu “sfânta besearecă a Romei”. Documentul este datat 7 ghe[narie] 1701 si destul de scurt pentru a-l reproduce în întregime asa cum l-a publicat Alexandru Pop.(1) :“Noi soborul, toti protopopii tărăi Ardelului facem înstiintă tuturor cui să cuvine, a sti precum si noi pohtim presfintia sa Mitropolitul nostru, Atanasie : să-s tie scaunul în pace cu cinste, pre cum s-au tinut si altii. Venitul vlădicesc pre cum a fost obiciaiul mai dedemult să-l strângă. Din tralti mireni, sau străinii nime să n-aibă, a să amesteca în lucrurile vlădicesti făr stirea soborului nostru : pentru care lucru neam inscălit si numele nostru tot soborul : ca să fie de credintă si o am întărit cu peceti precum se arată mai gios :” (2)
Urmează cincizeci si cinci de iscălituri aproape toate întărite cu pecetile semnatarilor. Toti au primit hotărârea soborului si fiecare a mai adăugat alături de semnătură si după “pohta” inimii că este cu soborul, sau cu mitropolitul, ori atât cu soborul cât si cu mitropolitul. La începutul lui februarie acesta a plecat la Viena cu o mică suită si s-a întors în mai, acum ca primul episcop unit al Transilvaniei. Era si consilier împărătesc, purta un lant de aur cu cruce si chipul împăratului si trebuia să i se spună reverendissime sau illustrisime. (3)
În iunie l-au înscăunat în “vlădicia lui cea rumânească” de lângă Bălgrad. “Mare pompă au fost” exclamă admirativ Sincai în cronica lui.L-au îmbrăcat în odăjdii în casa tezaurarului Stefan Apor,organizatorul festivitătii, care l-a condus pe străzile Bălgradului spre mănăstirea ridicată cu un veac înainte de Mihai Viteazul pe o înăltime din apropiere. O multime de protopopi si popi însotea rădvanul, unii dintre ei plângând.
Nu-l asteptau însă zile prea bune în cei doisprezece ani de episcopat pe care i-a mai avut. Trei brasoveni neuniti – un popă si doi negustori – l-au contestat zgomotos chiar la solemnitatea de instalare (4) ; a avut de luptat cu preotimea calvinizată iar administratia habsburgică a hotărât să-i demoleze resedinta pentru scopurile ei militare (5). Succesorul său, Ioan Giurgiu Patachi, a trebuit să se multumească cu una mai modestă, la Sâmbăta de Jos.(6).
Pe vremea în care Sincai îsi scria cronica, documentul nostru nu era cunoscut de istoricii români. Primul care l-a avut în mână a fost Nicolae Densuseanu, trimis în 1880 de Societatea academică din Bucuresti la cercetări în bibliotecile si arhivele din Ungaria.L-a găsit la biblioteca universitătii din Budapesta, printre hârtiile lăsate de călugărul iezuit Gabriel Hevenessy(7) si acolo va râmăne poate pentru totdeauna, desi i-ar sta mai bine la arhiva mitropoliei din Blaj. Dar, precum cărtile si cuvintele, documentele îsi au si ele soarta lor, mai mult sau mai putin norocoasă.
Note :
1.Alexandru Pop Dezbinarea în biserica românilor din Ardeal si Ungaria, ed. Cartea românească, Bucuresti, 1921 p.54-56
2. Prin “Ardealul” protopopilor trebuie să întelegem Transilvania istorică, cuprinsă între arcul Carpatilor Occidentali si Meridionali si Muntii Apuseni, deci fără Banat, Crisana si Maramures, dar cu unele extensiuni, după împrejurări, spre Nord-Vest, în asa-numitul Partium.
De la mijlocul sec. al XVI-lea, când Ungaria medievală s-a dezmembrat si pănă spre sfârsitul sec. al XVII-lea a fost principat autonom sub suzeranitate turcească, apoi s-a integrat treptat în Imperiul habsburgic.
3. Alexandru Pop, op. cit. p.59
4. Maria Somesan Începuturile Bisericii Române Unite cu Roma, scurt istoric, Ed. All, Bucuresti, 1999, p.47,50
5. În cetatea ce avea să se ridice în acel spatiu vor sfârsi atât de tragic, în februarie 1785, Crisan,Closca si, la urmă, Horea.
6. Rectificăm aici afirmatia făcută în articolul Mijloc de veac la Blaj publicat în “Viata crestină” nr.8-9 din 2008 că sediul episcopului Patachi a fost în ctitoria brâncovenească de lângă Făgăras.
7. Alexandru Pop, op. cit. p.54
pentru Observatorul
Alexandru Tămas
|
Alexandru Tămas 12/14/2008 |
Contact: |
|
|
