Nuntă fără cântec
Rugă
moto:
Nimeni nu obligă
Pasărea să cânte
Nici despot, nici rugă
Nu pot s-o-nspăimânte!
------------------
Amusină înserarea -
Sufletele celor dusi
Stau de strajă pe la usi
Fără care nimeni nu-si,
Mai suportă-nsingurarea
Dati-mi aripi prentru rugă
Că eu mă topesc de dor
Viata noastră e un zbor,
Interior!
Nuntă fără cântec
A fugit în zori frumoasa
Cu un crai necunoscut
În adâncuri de tinut,
Dincolo de Ruginoasa
Si-a rămas, ce panoramă
În afise pe pereti
Nunta cu tiganii beti
Într-o toamnă de aramă
În zadar au pus iscoade
De cu seara pe la garduri
Si pe slove dau cu farduri
Că învidia tot roade:
Din prestij, din coronită
Nu pui zvonului zăbală
Că din tot ce-a fost cu fală
Nu mai e nici rămăsită!
Dau pariorii bani pe roze
Bun venit acasă doamnă
Amintirile v-asteaptă
Pragul, treaptă după treaptă
Toate câte vă înseamnă
Mai fericite primăveri
Peste noi curând vor trece
Piramidele aztece,
Se umplu noaptea de mister
Aleargă marea spre uscat
Si tărmurile n-o refuză
Ocupă-ti tronul tău de muză
Pe continentul care-l bat
Înfloresc caisii, zic
Mai frumos ca niciodată
C-avem în ultima erată
Universul nostru mic
Ce bine v-ati întors, oh doamnă
Fac agentiile prognoze
Dau pariorii bani pe roze
Sperând câstiguri mari la toamnă
Un motiv pentru recurs
Trece ziua, nici o veste!
În cutia de la poartă
Creste doar urzica moartă,
Si decât uluca, peste
Mi se face dor adică
De la cunoscuti, un semn
Un imbold sau un îndemn
Să primesc un as de pică;
Si pun totul în balantă
Că trăiesc de bunăvoie
Precum Robinson Crusoe
Nesupus la vreo instantă
Dă-mi iubito, că astept
Cu scaietii împrejur
Semnul tău de bun augur,
Pentru golul meu din piept
Dă-mi iubito, că s-a scurs
Hotărârea împotrivă
Si tot caut prin arhivă,
Un motiv pentru recurs!
Puntea suspinelor
Această punte ce ne leagă
Că stăm la câte-un cap al ei
Rămâne cel mai trist temei
Cu tragedia lui întreagă
Tu nu mai poti veni spre mine
Eu nu mai pot face doi pasi
Într-un tinut de uriasi:
E puntea noastră de suspine!
Si ne privim ca doi străini
Ce parcă nu se mai cunoosc
Iubiri pierdute cu parfum de mosc
Împărătestile grădini...
Si nevăzut, un echilibru
Pe câte-un talger de balantă
Îngenunchem când o instantă,
Ridică apele pe Tibru
Lucruri vechi
Lucruri vechi cad unul după altul
Ieri biroul, astăzi frigiderul
De parcă le cuprinde gerul
Si moartea-n ele dă asaltul
Le privesc cu milă si tristete
De parcă s-ar fi rupt ceva din mine
Că nici o depanare nu mai vine
Si simt un gust de mere pădurete
Mi-au slujit o viată si socot
Că drumurile noastre se despart
Si parc-ar mai dori să stea de cart
Să-mi de folos, dar nu mai pot...
Si simt că-mi lăcrimează ochiul stâng
De parcă m-as vedea în cap de listă
Si ele cum neputincios asistă
Si-atunci, de mila mea, si ele plâng
Uscau flăcările vatra
moto:
fără milă si dreptate
nu stă pe ziduri cetate!
-----------------------
Vântul rece din oglinzi
Aduna pe rând tristeti
În acele dimineti
Mâna când voiai să-ntinzi
Domnule jandarm, un strop
De dreptate să-mi fi dat
Poate mi-as fi lepădat
Într-un cui bătrânul clop
Două degete pădurea
Ridicase la un semn
Căpcăunul cel nedemn,
Muta mlastinile-aiurea
Bat în lume tobele
S-a încins praful de puscă
Vin dulăi străini si muscă
Magistratii, robele
Muezinul întârzie
La scos vorbele din fes
Si la vremea de cules
Vânturile reci adie
Amândoi atunci tăcum
Uscau flăcările vatra
Storceau lacrimile piatra,
Pasărea ajungea scrum
O acoladă tristă
moto:
Constantine, Constantine
Câte nopti au plâns în mine
De cu seară până-n zori,
Si ciori si privighetori!
------------------------
Iarna nu ne mai adună
Decât prin telepatie
La povesti care ne-mbie
Noptile sub clar de lună,
Unde umbre de păduri
Descriu o acoladă tristă
În landuri care nu există
Frumoasele fără conduri;
Cade neaua peste glob
Rănile se mai închid
Sună goarna pe un zid
Din porunca lui Irod
Numai o cafea
Dati-mi numai o cafea
Restul nu mă mai interesează
Că e noapte sau amiază,
Că mă iubeste sau urăste cineva
În rest tăcere, să ascult
Această muzică de sfere:
E dreptul inimii să spere
Zenitul unui ev ocult
Sinistru, valul care plânge
Albastră marea care sparge
Valurile de catarge
Si sperantele din sânge
Liniste vă rog, că urlă
Neputinta de milenii
Toate valurile Senii
Zdruncină această turlă!
Trageti storul. Încuiati
Usile pe dinafară
În cafeaua mea amară
Să mă-nchideti ca-ntr-un zat!
Si lăsati să treacă anii
Voi rămâne în acelasi loc
Cum iarna picură din scoc
Primăverile, castanii
Vânturile reci
Vânturile reci
Suflă în lagună
Cine le adună,
Frunzele, când pleci?
Pelerin, oricum
Sacul cu iluzii
Orisicare drum,
Numai deziluzii!
Oamenii pe fugă
Vesnic se-ntretaie
Si mor în războaie,
Fără nici o rugă...
Eu am plâns ades
Pe cei ce mă-nfruntă:
Doamne, ce măruntă
Viată, mi-am ales!
Dor de ducă
În tinutul meu arid
M-a cuprins un dor de ducă
Plouă noaptea cu acid
Si copacii se usucă
Un esec dintr-un succes
Face parte din sistem
Garantia că n-avem,
Totdeauna de ales
Si nu-i mai invoc pe auguri
Dintr-un viitor trecut
Fiecare om are un scut,
Si mai multe găuri în armuri
Licurii mei te cheamă
Licuricii mei te cheamă
La izvorul care suie
Aerul ca o gutuie
Păsările mari de teamă
Umbra noptii larg resfiră
Dincolo de orizont
Pelicani cu ciocul bont
Frumuseti de hetairă
Si te-aud vâslind încoace
Armoniile cling-cling
Ghioceii când îmi ning
Insomniile cu pace
Părul tău dulceag si sur
Si în care luna arde,
Vâră sute de petarde
În nisipul dimprejur
Vin vestală să-mprumuti
Tuturor aromele
De la toate Romele
Si cezarii decăzuti!
Ridic mâna să stea-n loc
timpul. Si spărgând clepsidra
Să mă simt la fel ca hidra
Iezerului cu noroc.
Nici o frunză nu adie
Acul primului balans
C-au ajuns la un suspans
Semnele de armonie
Licuricii mei te cheamă
Si prin zvonul care suie
Parcă e si parcă nu e
Toamna asta de aramă
|
Ion Untaru 12/10/2008 |
Contact: |
|
|
