Marturii : Caravana turistica in Quebec
Kilometrii dintre Montreal si Quebec City au fost comprimati, in timp, de o lunga discutie sportiva, intre cei 55 “calatori de cursa lunga”, cand de la un fotoliu la altul, cand de la microfonul “Caruselului Vesel”. In deosebi, ne usturau pe limba rezultatele gimnastelor si gimnastilor romani de la recenta olimpiada internationala, modeste fata de cele obtinute in vremea de glorie a Nadiei Comanici. O veste surpiza ne-a mai racorit necazul: echipa de baschet a juniorului torontian Tudor Udroiu, a carui bunica se afla intre noi, a fost medaliata cu aur la olimpiada locala de la Ottawa! Victoria echipei romanului nostru canadian ne-a mai ridicat moralul, ne-a intors de la discutii sterpe la cantece si glume. Si, inainte de a deschide poarta batranului port de pe fluviu Saint Lawrence, devenit capitala provinciei Quebec, ghidul nostru, dl. Staicu, sef peste informatiile turistice, ne-a limpezit de unde vine denumirea de Quebec. Nu din franceza, nu, din limba vechilor amerindieni locali
“cheh-beh”: unde raul se-ngusteaza! Intr-adevar, in coasta orasului, aceasta mare calatoare, pornita din Lac Ontario, se ingusteaza si se strecoara printre piepturile muntilor de aici, tocite de vremea si ploile a peste un miliard de ani. “Plimbarea” etimologica la care ne-a invitat dl. Staicu invia in minte graiul mosilor nostri geto-daci de la Dunare. La Orsova – Tzierna ( la despicatura ) : unde Istrul se despica sa cuprinda insula Ada-Kale. La Turnu Severin – Drobeta: unde Istrul “se zdrobea” in stancile de la Cazane. Dar am urcat curand din amintea mileniilor la radacina celor 400 de ani, pe care Quebec-ul zilelor noastre ii tine in sarbatoare pana-n prag de An Nou ! In fiecare piata, la fiecare intersectie din Quebec City, ne intampina inscrisul celor 4 veacuri implinite, de cand primii colonisti francezi au coborit dintr-o corabie si s-au impamantenit in Canada, printre amerindienii bastinasi. In sala Consiliului Legislativ din Quebec, deasupra capetelor celor care guverneaza provincia, un tablou de 3m. pe 6 m., aproape cat tine peretele frontal, aminteste sosirea “galon-ului” cu primii colonisti trimisi de Franta, sub capitania lui Samuel de Champlain. Fondatorul Quebec-lui, navigator, desenator, geograf - explorator si cartograf, pana la acea data, 3 iulie 1608, traversase Atlanticul de cel putin 21 de ori. Si cum vorba sa de capatai a fost: je me souvien – imi amintesc, majoritatea francofona a trecut-o pe steagul partialei autonomii a provinciei de mai tarziu. Sa ne amintim, deci, ca Samuel deChamplain si pumnul sau de francezi au pus temelia orasului si intregei provincii Quebec, intinsa azi larg spre nord-vestul Canadei, pana-n teritoriile amerindienilor, cu care, atunci, au incheiat contracte privilegiate. Sa ne amintim si de faptul ca , nu de mult, pe vremea primului ministru Jean Cretien, dupa referendumul in care se urmarea separarea Quebec-ului de Canada, daca separatistii nu si-au atins tinta, un pertinent simt canadian de echitate politica a legiferat provinciei dreptul de “societate cu o civilizatie si cultura specific francofona”!
- Specific francofona, but, dar, fara sa uitam obligatia de a vorbi, both, english and franch !, a pus doua puncte pe “I” ghidul local, dl. Brian Kirkwood, angajat de “Caruselul Vesel” sa ne prezinte orasul. Dl. Brian are in vine, de departe, de la bunica, sange frantuzesc si, de asemenea, sange scotian, de la un tunar din armata engleza trimisa sa-i alunge pe francezi din Quebec, in 1759. De fapt, dupa acel razboi, cel mai scurt din toata istoria belicoasa, circa 15 minute, n-a fost chip sa fie alungata o populatie francofona destul de numeroasa, la acea data. In urma, pe cale pasnica, invingatorii englezi au fost invinsi, la randul lor, de frumoasele frantuzoaice. Tot ce s-a putut face: sa se pastreze campul de bataie, tunurile in pozitie de lupta, si de o parte si de alta, pentru a nu se uita si a nu se repeta “bravura”! Aici, pe urmele absurdului razboi, dl. Brian ne-a descris lupta, nedezmintind harul humorului sau scotian si cat s-a putut de impartial. Adica, a apreciat deopotriva abilitatea generalului englez, ca si spiritul de sacrificiu al generalului francez, care si-a dat obstescul sfarsit la comanda trupei sale, jumatate secerata de gloante si bombarde, jumatate pusa pe fuga. Doua zile la rand, cu ghid local ori numai cu competentii nostri insotitori, am vizitat tot ce era important, mai aparte, in citadela francofona si chiar prin imprejurimi:
Orasul vechi, cu strazile sale inguste si in panta, cu terasele bodegilor la strada, ca in Parisul de altadata, cu acel perete capcana, a carui ulita, desnata intr-un efect tridimensional extraordinar, mai pacaleste cate un betiv, de-l trezeste din betie si-l trimite acasa cu cucuie-n frunte;
Orasul nou, ridicat la cer prin cladirile impunatoare, prin sute de biserici, ca si la Montreal, intre care catedrala “ Sainte Anne de Beaupre “ . O!, catedrala aceasta izbavitore, de pe cea mai inalta talpa a orasului, ca Sacre Coeur din Paris, cu treptele ei nesfarsite, pe care, intru a fi iertat de pacate ori vindecat de betesuguri si boli, trebuie sa le urci in genunchi;
Cyclorama Ierusalimului anului “33” crestinesc, o panorama circulara, de 110 m. circumferinta si 14 m. inaltime, o fresca in relief care evoca crucificarea Mantuitorului nostru Isus Cristos. N-am uitat nici de cascada din afara orasului, de la Montmorency, care, daca nu intrece Niagara in largime si debit, o depaseste cu 30 m. in inaltime. In ambele zile petrecute in Quebec City, am tot vizitat “Chateau Frontenac”, grandiosul castel medieval, perla straveche a orasului. I-am tot dat ochiade, si de pe fluviu, din vapor, si in directa apropiere, pe sus, din mers, pe povarnis. Ne-a placut, ne-a placut mult si acest ultim popas al expeditiei noastre! Ne-a placut intreaga excursie si am inscris-o in cea mai frumoasa fila a jurnalului nostru turistic din anul abia scurs. La capatul pereglinajului, am multumit devotatilor nostri organizatori, dnei Ioana si Aurel Staicu, dandu-le note maxime, numai de zece, la toate “aparatele”, ca la Olimpiada, la informare, la trasee, la cazare si ospaturi, la cantece si glume! Un ce de profit si pentru revista noastra, al carui numar la zi ne-a insotit, si la dus, si la intors, cand inchis in plasa fotoliului, cand rasfoit cu interes! Un teanc de bilete, un teanc de pareri si doleante asteapta sa fie luate in seama de redactie si de editor, dl. Puiu Popescu. In general, impresie buna, foaie serioasa, focar de raspandire a traditiilor si a culturii romanesti. Doleante ?… La ce sa te astepti din partea “Caruselului Vesel”: sa se aplece mai mult spre gluma si humor ! Multi dintre noi s-au abonat deja la alta “iesire”, dar am lasat loc, am lasat deschisa chemarea departarilor necunoscute, chemarea unor astfel de excursii placute, instructive si reconfortante, pentru alti conationali, sa-si indestuleze si dumnealor curiozitatea si satisfactia !
A consemnat Stelian Mitadinu - Toronto
|
Stelian Mitadinu 12/6/2008 |
Contact: |
|
|
