Daca as putea
Daca as putea taceri as aduna, odata,
si le-as semana in brazda cea visata,
pe clape de pian si-arcusul de vioara,
ca sa rasara ode de sclipiri spre seara.
Daca as putea, sa sterg umbra din tablouri
si sa opresc scenariile pe platouri,
as trasa n culori raza de lumina,
cu albul neatins ce setea ne-o domina.
Daca as putea sa chem cerul si marea,
ca sa le arate muntilor cararea,
as implora orchestre de verdeata
sa vindece iubirile din ceata.
Daca as putea as inveli pamantul,
in stralucirea ce umple cuvantul,
cu grija de mama si doruri care vin
in rauri limpezite pe cerul senin.
O LĂCRĂMIOARĂ FĂRĂ LACRIMI
Anii trecuți îmi par arlechini pe ramuri,
ce stau agățați de crengi dar nu s-au copt.
Umbra unei statui se leagănă pe unda apei
și mă întreabă printr-un ecou de ce nu știu
că timpul este tăvălit prin evenimente?
Durerile universale vor să nască lacrimi,
pentru a porni afaceri cu seturi de batiste.
Marginile sunt fără margini, nu au nimic,
doar mireasma teiului aduce un zvon plăcut.
Sunt pribeag și calc frunzișul veșted al uitării,
aduc prin vers lumina din ramuri de neliniști,
liniștea albastră se-acoperă cu florile tăcerii
deși clepsidra nimicului pare fără priveliști.
Un murmur de dor devine o nouă simfonie,
am vrut să-mi fii un zâmbet într-o seară,
să schimbăm vacarmul într-o salbă-reverie,
iar tristețea nedumeririlor să nu mai doară.
Te aștept pe strălucirea stelelor de toamnă,
cu trilurile de privighetoare fără patimi,
surâsul blând al florilor îl are doar o doamnă
și vei rămâne veșnic o lăcrămioară fără lacrimi.
|
Constantin Rusu 12/1/2008 |
Contact: |
|
|
