Pagini din istoria realizării Statului National Unitar Român
Romania Întregită
Sărbatorirea celor 90 de ani de la înfăptuirea Statului National Unitar Român –România Întregită- este un fericit prilej de a evoca si omagia oameni, fapte si evenimente care au pregătit si contribuit la realizarea acestui mare deziderat al întregii natiuni române. Dacă până la anul 1700, timp de peste sapte secole poporul român asculta slujbele sfinte în bisericile sale si în cancelariile domnitorilor se redactau actele în limba slavonă, odata cu înfăptuirea unirii religioase cu biserica Romei strămoasa noastră de sânge si credintă, istoria poporului român a păsit pe calea înfăptuirii emancipării sociale, dezvoltării culturale si politice si înfăptuirii unitătii culturale, baza unitătii politice.
La Sinodul din 4 sept 1700 prin glasul mitropolitului Atanasie Anghel s-a hotărât: „...popii să facă slujbe cât vor putea româneste si poveaste si evanghelie să înteleagă crestinii”. Limba română a devenit instrumentul vital al culturii românesti unitare.
Prin memoriile sale adresate curtii imperiale vieneze, dietei si guvernului Transilvaniei episcopul Ioan Inochentie Micu (1728-1768) a deschis si a pus bazele luptei pentru emancipare socială si libertatea natională a poporului român. Programul luptei lui a fost baza ideologico-politică a dezvoltării constiintei nationale si sociale a românilor din Transilvania. El a fondat orasul Blaj cu scolile si mănăstirea lui si tot el a transformat conditiile Unirii în revendicări pentru ca poporul romăn sa fie „natiune politică” ca cel mai vechi si numeros al stăpânirii romane de la Traian încoace (106 d.Cr.) Sinodul prezidat de acest vladică românesc în 1744 poate fi considerat prima Adunare Nationala în istoria poporului român.
Deschizând în 18 octombrie 1754 scolile din Blaj pe toate treptele de învătământ atunci, episcopul Petru Pavel Aron de Bistra (1753-1764) este ctitorul învătământului în limba română al acestor „fântâni ale darurilor” din care vor ieși intelectualii luptători români luptători penrtu dreptate si libertate natională. Sub directia lui Gheorghe Sincai răspândite în peste 380 localităti românesti din Ardeal au înarmat poporul român nu numai cu stiinta de carte românească, ci si cu cunoasterea originii poporului si limbii române si năzuintele întregului popor român. Un număr considerabil din absolventii acestor scolii au participat efectiv la Revolutia din 1848 în Transilvania, iar altii din acestia plecati „în tară” la Revolutia din Muntenia si la Miscarea revolutionară din Moldova.
Prin operele lor istorice, filologice si religioase corifeii Scolii Ardelene Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ioan Budai Deleanu au demonstrat originea romană a întregului popor român, latinitatea limbii române, unitatea teritorială si au contribuit efectiv la redactarea acelui „Supplex Libellus Valachorum” din 1791 prin care episcopul Ioan Bob a cerut în fata reprezentantilor Dietei Transilvaniei recunoasterea natiunii române din Ardeal ca natiune politică egală în drepturi cu ungurii, sasii si secuii. În acest timp poporul român din Principatele Române gemea sub jugul turco-fanariont.
Revolutia din 1848 prezidată în Blaj de episcopii Ioan Lemeni si Andrei Saguna prin discursul rostit de Simion Bărnutiu în Catedrala Blajului în fata multimii de participanti între care 15 erau fruntasii vietii politice din Muntenia si Moldova, a respins unirea Ardealului cu Ungaria si a afirmat că nu există natiune fără libertate. Jurămantul depus de conducătorii Revolutiei din 1848 pe Câmpul Libertătii din Blaj este actual si azi: „Jur ca român că voi sustine totdeauna natiunea noastră română pe cale dreaptă si legiuită si voi apăra cu toate puterile împotriva oricărui atatc si asuprire, nu voi lucra niciodată împotriva drepturilor si intereselor natiunii române, ci voi tinea si apăra legea si limba noastră româna, precum si libertatea si egalitatea si fratia”.
Unul din participantii activi ai Revolutiei din 1848 Alexandru Sterca Sulutiu, ajuns mitropolit al Blajului (1850-1867) a adus inestimabile servicii unitătii nationale, lozinca lui de o viată fiind: „Trăiesc pentru Natiune, ca să pot muri pentru Ea.”
Înfiintarea „Astrei” în 1861 de către Dr. Ioan Ratiu, episcopul Andrei Saguna, episcopul Alexandru Sterca Sulutiu, canonicul Timotei Cipariu, publicistul George Baritiu a marcat consolidarea treptată a unitătii nationle prin cultură până în mijlocul satelor românesti. Unirea Principatelor Române în 1859 a pus temeliile Statului Unitar Român, iar jertfele si victoriile Armatei Române în Razboiul de Independentă în 1877 au demonstrat vitejia si dreptul la o viată liberă a poporului român. Să nu uităm că revolutionarii prezenti la Blaj în 1848 au strigat: „Vrem să ne unim cu tara!”, iar clericul blăjean, poetul Andrei Muresan a creat poezia „Desteaptă-te, Române!” ale cărui versuri puse pe note de Anton Pann au devenit Imnul National al tuturor Românilor cântat îi atunci cu însufletire de luptătorii revolutionari.
Procesul Memorandumului 1892-1894 a făcut cunoscută lumii asuprirea natiunii române de cercurile nobiliare unguresti îi prin procesul de la Cluj Dr. Ioan Ratiu a spus: „Existenta unei natiuni nu se discută, ci se afirmă”.
Activitatea „Ligii pentru unitatea natională a Românilor” înfiintată în 24 ianuarie 1891 în Bucuresti, sub presedintia Părintelui Dr. Vasile Lucaciu, vicepresedinte Barbu Delavrancea si secretarul general Nicolae Iorga din 14 decembrie 1914, a grupat în jurul ei conducătorii politici ai Regatului României care împreună cu Regele Ferdinand au hotărât intrarea Românie în Primul Război Mondial împotriva Puterilor Centrale, alături de Marea Antantă pentru dezrobirea Românilor din Ardeal, Banat, Crisana si Maramures. Proclamatia Regelui Ferdinand către poporul român din 15 august 1916 sună: „Români! Pentru neamul nostru războiul a adus ziua asteptată de veacuri de constiinta natională, ziua unirii lui .... După vremi îndelungată de nenorociri si grele încercări, înaintasii nostri au reusit să întemeieze Statul Român prin Unirea Principatelor, prin Războiul Independentei, prin munca lor neobosită pentru renasterea natională. Astăzi, ne este dat nouă să întregim opera lor închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă: Unirea Românilor de pe cele două părti ale Carpatilor. De noi atârnă astăzi să scăpăm de sub stăpânirea străină pe fratii nostri de peste munti si de pe plaiurile Bucovinei unde Stefan cel Mare doarme somnul de veci. În noi în vitejia noastră, stă putinta de a le da dreptul ca într-o Românie întregită si liberă de la Tisa până la Mare să propăsească în pace potrivit destinelor si aspiratiunilor gintei noastre”. Si Armata Română cu mari jertfe si-a adus contributia la victoria Armatelor Marei Antante asupra Puterilor Centrale si prin aceasta i la înfăptuirea României întregite.
Trecând prin multe grele si umilitoare încercări Comitetul executiv al Partidului National Român din Ungaria si Transilvania în sedinta din 12 octombrie 1918 tinută la Oradea sub presedintia deputatului Dr. Teodor Mihali a redactat Proclamatia pe care Dr. Alexandru Vaida Voivod a fost însărcinat s-o citescă în cea din urmă sedintă a vechiului parlament maghiar, ceea ce a si făcut în 18 octombrie 1918, afirmând între altele: „În temeiul firesc al fiecărei natiuni să poată dispune însăsi asupra soartei sale,... nu recunoste acestui parlament si acestui guvern îndreptătirea să se prezinte ca reprezentantii ei si nu recunoaste niciunui factor străin dreptul ca în Congresul de pace să reprezinte interesele natiunii române din Ungaria si Transilvania, pentru că apărarea intereselor sale nu o poate încredinta decât factorilor desenati de propria adunare natională. (Vii proteste de pe toate bancile). Prin mine a grait întreg neamul românesc în aceste momente istorice.” a încheiat Al. Vaida Voivod.
În urma biruintei Marilor Aliati pe frontul din nordul Frantei „Marele Sfat National Român” constituit din 36 de membrii ai Comitetului Partidului National Român si a 6 sociali-democrati români Convoaca Marea Adunare Natională la Alba Iulia pe ziua de 1 decembrie 1918. Ziarul „Unirea de Blaj” publică imediat această Proclamatie si Manifest 7/20.11.1918. Întrunită la Alba Iulia după participatrea celor 1228 de delegati cu „credentionale” si a altor mii de participanti sositi din cele 23 de judete ale Transilvaniei la slujbele dumnezeiesti în cele două biserici românesti ortodoxă si greco-catolică din Alba Iulia, prin glasul presedintelui Marelui Sfat National Român Stefan Cicio Pop se rosteste: „Vrem unirea tuturor Românilor!” Se constituie Comisiunea de verificare, care face propuneri pentru Comisia de conducere si sunt alesi presedinti: George Pop de Băsesti, Prea Sfintitii Episcopi Ioan I. Papp si Dr. Demetriu Radu, vicepreședintii „Dr. Teodor Mihali, Dr. Stefan Cicio Pop și Ioan Fluieraș; notari: Dr. Alexandru Fodor medic în Bălgrad, Dr. Sever Miclea, Dr. Caius Brediceanu, Dr. Victor Deleu, Dr. Silviu Dragomir, Iosif Ciser, Dr. Ionel Pop si Dr. George Crisan (Aprobati prin aclamatii).
În cuvântul său presedintele George Pop de Băsesti a spus: „Prea iubitii mei! Onorată adunare a tuturor Românilor din Transilvania, Ungaria si Banat! Natiunea română la toate evenimentele mari istorice, în trecut si astfel si astăzi s-a adunat pentru a decide asupra sortii sale. În 1848, marele an al zguduirilor si prefacerilor sociale si al scuturărilor lanturilor purtate de veacuri de neamul nostru, s-a adunat pe Câmpul Libertătii din Blaj, ca să frângă cătusile iobăgiei. Lanturile acestei robii suntem chemati, fratilor, să le zdrobim astăzi, în această mare adunare natională a tuturor Românilor din Ungaria si Transilvania, aici pe pământul stropit cu sângele martirilor Horia si Cloșca. Vrem să zdrobim lanturile robiei noastre sufletesti, prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea tuturor celor de o limbă si de o lege într-un singur si nedespărtit Stat Român.. Dumnezeu să binecuvânteze sfatul nostru si lucrările noastre!”.
Presedintele George Pop de Băsesti dă cuvântul lui Vasile Goldis care într-o strălucită expunere arată evenimente importante din istoria poporului român si între altele: „Unirea tuturor Românilor într-un singur stat numai atunci va fi statornică si garantată prin istoria de mai departe a lumii, dacă ea va răspunde tuturor îndatoririlor impuse prin noua conceptiune a civilizatiunii, dacă ea ne va inspira datoria să nu pedepsim progenitura pentru păcatele părintilor si ca urmare va trebui să asigure tuturor neamurilor si indivizilor conlocuitori pe pământul românesc aceleasi drepturi si aceleasi datorinte. Civilizatiunea care ne-a eliberat pretinde de la noi respectul pentru dânsa si ne obligă să prăbusim în noul stat orice privilegiu si să statorim ca fundament al acestui stat: munca si răsplata ei integrală. Înaintasii nostri pe Câmpul Libertătii în 1848 au hotărât asa: ”Natiunea Română depune jurământ de credintă către împăratul, către patrie si către natiunea română.” Împăratul ne-a înselat (asa-i), patria ne-a ferecat si ne-am trezit că numai credinta în noi însine, în Neamul nostru Românesc ne poate mântui. Să jurăm credintă de aci înainte numai Natiunii române, dar tot atunci să jurăm credintă si civilizatiunii umane.”
Presedintele acordă cuvântul lui Iuliu Maniu: „Noi suntem aici ochii poporului care văd azi lumina libertătii neamurilor. Înainte de a lua hotărâri, trebuie sa ne închinăm înaintea acelora care au ajutat ca lumina aceasta să străbată norii. Acestia sunt vitejii din glorioasa armată română(Strigăte viforoase: Să trăiască!) condusi de marele Căpitan: Regele Ferdinand.(Toată adunarea se scoală în picioare si strigă: Trăiască Regele Ferdinand! Trăiască Regina Maria!) Nu pot vorbi mai departe până nu las să ne închinăm capetele noastre înaintea celor morti si apoi înaintea celor vii, care au luptat pentru înfăptuirea idealului unitătii Românilor... Istoria ne-a învătat că nu trebuie să asteptăm nimic de la împăratii străini, si de la fiii altor neamuri, ci de la propriile noastre puteri. Adevărul ce ne călăuzeste acum e, că singura forta care ne poate tinea în viitor e aceea provenită din unirea tuturor Românilor... îndeosebi, noi Românii din Ardeal si Ungaria suntem în drept să cerem unirea, fiindcă aci, la noi, e leagănul Românismului. Numai o crudă barbarie poate împiedica ca însăsi vatra, leagănul, să fie despărtit să rămână separat, atunci când toate celelalte se unesc.
Si Ardealul trebuie să fie o parte întregitoare din corpul natiunii noastre. În afară de dorinta noastră obstească de a ne apropia de sânul mamei noastre toate argumentele stiintifice, si sociologice întăresc justitia revendicării noastre, - ele au înfăptuit România Mare (Aplauze vii).. Trebuie să cerem încorporarea fără întârziere și pe veci, într-un singur Stat al tuturor Românilor.(Aplauze).”
Iosif Jumanca, social democratul, între altele spune următoarele: „Social-democratia nu-i identică cu lipsa simtului national (voci”Trăiască!) Noi nu zicem că Ubi bene, ibi patria”, dimpotrivă zicem: că unde ti-e patria, acolo trebuie să-ti cauti de ea! De aceea noi nu ne temem, că nu vom avea putere să ne căutăm drepturile noastre la o viată liberă (Aplauze). Noi muncitorii români, simtim una cu întreg Neamul Românesc (Trăiască). Presedintele George Pop pune adunării generale întrebarea dacă acceptă Rezolutiunea propusă de Vasile Goldis la care toti răspund: ”Primim. Trăiască Regele nostru Ferdinand I! Trăiască Regina Maria! Trăiască Dinastia Română! Vrem o singură Românie a tuturor Românilor!”
Prin cuvântul lui Al. Vaida Voievod se constituie Marele Sfat National din 250 de membri care alege din sânul său un guvern provizoriu – Consiliul Prezident sub presedintia lui Iuliu Maniu, până la adoptarea Rezolutiunii de Constituanta României-mari va conduce poporul prin rezolutii administrative si judiciare. Adunarea aprobă prin ovatii. În cuvântul lor episcopii Dr. Demetriu Radu si I. Papp multumesc Presedintelui George Pop de Băsesti cum a condus lucrările si se intonează imnul national „Desteaptă-te, Române!” suspendându-se sedinta în sala Casinei si trecându-se pe Câmpul lui Horea spre a aduce hotărârile luate la cunostinta sutelor de mii de Români ce asteaptă acolo. Aici vorbesc: Episcopul Miron Cristea al Caransebesului”.... În fata asupritorilor români si a nedreptătilor pe care nu le putem opri, ne-am retras resemnati la vetrele familiilor si la altarele noastre si acolo am străjuit cu neadormită grijă si am salvat scumpele comori ale sufletului: legea, limba, datinile strămosesti si toată mostenirea fiintei noastre etnice de Români...Iar tara fratilor din regatul liber a devenit pentru noi steaua strălucitoare a nădejdilor noastre de mai bine...”
După aceasta ia cuvântul Episcopul Dr. Iuliu Hossu de la Gherla: „Fratilor, Ceasul plinirii vremii este acesta când Dumnezeu Atotputernicul rosteste, prin poporul Său credincios, dreptatea Sa, însetată de veacuri. Astăzi prin hotărârea noastră, se înfăptuieste România Mare, una si nedespărtită, rostind fericiti toti Românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Tara-mamă, România. A biruit dreptatea. Acesta-i ceasul dreptătii lui Dumnezeu si al răsplătirii Lui. Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg, pentru suferintele veacurilor, purtate de un neam, cu credinta în Dumnezeu si cu nădejdea în dreptatea Lui. Din încredintarea Marelui Sfat al Natiunii Române din Ungaria, Banat si Transilvania, rog Mărita Adunare Natională să binevoiască a primi si a enunta, ca ale sale, următoarele hotărâri:
„1. Adunarea natională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat si Tara Ungurească adunati prin reprezentantii lor îndreptătiti la Alba-Iulia în 1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor Români si a tuturor teritoriilor locuite de dânsii cu România (Voci: Trăiască România Mare!)...
2. De acum o Românie Mare întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu si pe credinta poporului Său... „Trăiască România Mare, una si nedespărtită. Amin”.
Pr. prof.univ. dr. Ioan M. Bota – veteran de razboi, colonel (rez)
|
Pr. prof.univ. dr. Ioan M. Bota 11/26/2008 |
Contact: |
|
|
