Ultima Balada
DIN INTAMPLARE
Am coborat din intamplare
Dintr-o-ntamplare si-un destin,
Cu suflet plin, ascuns prin casa mare
Unde stergarele-s cusute-n fir de in.
O casa mica, alba, impodobita-n soare
Pe prispa, balansoarul statea ferit sub vita
Si-unde regina noptii inca miros mai are,
Si-mi impleteam codite cu flori de lamaita.
Un labirint de vise si plin de camarute
As fi dorit sa am un veac ca sa-l colind
Unde-asezase mama cu grija-n seri muncite
De-a randuri, carti si vise, pastrate doar in gand.
Si-am coborat dintr-o-ntamplare-ntamplatoare
Si-am sarutat pamant si ani cutreierati
Trup sfartecat si impartit in zare
La gat mi-am agatat din intamplare sirag de ani purtati.
CAND A BOTEZAT
Cand a botezat Fericirea
Dumnezeu a scaldat-o-n nisipul
Ce-n castele i-a prins naruirea
Si-n zabrele i-a strans asternutul.
Cand a botezat Cuvantul
Dumnezeu l-a scaldat sa-l dezlegi
Cu rabdare-mpietrita-n reciful
Cautat si pierdut de pribegi.
Cand a botezat Durerea
Dumnezeu a scaldat-o in vanturi
Ce-n dune isi strang disperarea
Si-n furtuni mai destrama saruturi.
Cand a botezat Iubirea
Dumnezeu a scaldat-o in zodii
Ce ursesc in perechi fericirea
Si-n razboaie scufunda corabii.
Cand a botezat Misterul
Dumnezeu l-a scaldat in credinta
Cununat pe o panza de ingerul
Ce-ndraznim sa-l numim nefiinta.
NU MAI AM TIMP
Nu mai am timp ca sa-mpart lumea
Intre bine si rau
Asa c-astept sa se ridice cortina
Sa-mi faca semn Dumnezeu.
Nu mai am timp sa pot cuceri colonii
De calvar si sublim
Asa ca-nvat de la ingeri sa cant simfonii
Sa-ngan uvertura ce toti ne-o dorim.
Am clipa din urma-mpartita de vanturi
Banal intarcat de mister
Asa ca-mi inchid sevaletul de ganduri
Si ma-ntorc impacata in cer.
CAND DESTINU…
Cand Destinu te-ntreaba
Cine esti, cine-ai fost
Incalta-i opinca ce-n goana
Ti-arunca iubiri fara rost.
Saruta-i fruntea verde si lata
Pe unde carari ti-ai brazdat
Ca-n banal ostenit fu udata
Cangiuita sub drum ingropat.
Topeste-i lacrima calda pe gura
Ca ti-ontinde fructul iubirii sa-l iei
Ti-o turna agonie si vis cu masura
Te-o ierta si ti-o da nemurire sa bei.
OPINCI OLTENESTI
Imi pusei opinci oltenesti de pacat
Poposii pe pamant ars de dor
Cand doar vant gasii pe raft laudat
Pe Cosbuc mi-l pusei de pridvor.
Impartii lumea-n doua: straina si muta
Cautai sa miros gand de duca ascuns
Cand iubirea-i doar bani si credinta e data
Mai facui drum intors doar in vis.
Lume gri misunata de ciudati carausi
Nuielusa mai sta doar in gand la parinti
Iara-n case icoanele stau dupa usi
La farseii vanduti pe arginti.
Mai pusei de-o sarb-a vorbirii duioase
Eminescu-mi mai curge prin vine
Si mai stiu butaci trandafiri cu miroase
Lumanari mai aprind, Tatal Nostru-i cu mine.
DACA-AR FI SA MA NASC
Daca-ar fi sa ma nasc de o suta de ori
M-as intoarce pe-acelasi pamant incercat
Unde Mircea-si mai mana ostenii prin nori
Iara mama-mpleteste dorul alb pentru fiul plecat.
Daca-ar fi sa ma nasc de o suta si unu de ori
M-as intoarce-n bordeiul de lut cu stergare la usi
Sa doinesc cu strabunii in carul cu boi
Sa mai pot sa-l iubesc pe Brancusi.
Si de-ar fi sa ma nasc pe-un pamant ce-i strain
Unde merele-n parg nu-s culese in cos
Vis de noapte-as ascunde sub capita de fan
Si cu Badea Cartan m-as intoarce pe jos.
Blestemat dac-as fi sa las urme prin lume straina
Din marama de dor si Luceafar mi-as face icoana
Noaptea-n vis plopii lui fara sot mi-as sadi in gradina
Pierdute iubiri din clepsidra intoarsa sa-mi tina la umbra.
MIROS DE TARA
Miroase-a batranete-n tara asta
Unde doar cabotinii n-au habar
C-aripa franta isi cauta Maiastra
Sa-si toarne inocenta in amar.
Miroase-a ironie-n tara asta
Cand pasaport are al sau granar
Peste palmasul satului cazu napasta
Sa-si poarte truda precum un harbar.
Miroase-a natangie-n tara-n care
Destinul neamului respira sub cortina
Tenorii canta-n goana partitura mare
Fals adormita sub calpac de zebelina.
Si cand miroase de departe a schimbare
In tara ce musuroieste langa Prut
Stefan ne dojeneste-n lectii de iertare
Pecetuite-n doruri cu care ne-am nascut.
MAMUCA
Agale imi colind un gand de vara
Peste gradina ametita de miros
Te vad cum cosi sub nucul de afara
Iar eu mamuca-s prinsa-n joaca fara rost.
Acus soseste Zaua Campeneasca
Stergarul cela este-aproape gata
Tatuca-i dus la vie s-o cosasca
Si casa-i varuita si-i gatata.
Si multe griji iti mai asterni mamuca
In musca ce o cosi cu ochii-ti calatori
Ca-i neprasit porumbul de pe lunca
Si fiul tau cel dus iti scrie rareori.
Si maine-i ziua Domnului cel Mare
Cu lumanare ai sa mergi in deal la buna
Si lacrimi ti-or jeli franturi de viat-amare
Ce-n cosul cu tamaie se cununa.
Mai coase mama si gandurile mele
Stergarul vietii sta neispravit pe masa
Acarita mi-e plina de-amintirile
Umbrite doar de nucul de acasa.
MIROS DE LILIAC
Miros de liliac se-asterne iara
Pe ulita ce-adoarme sub un deal
Din care suflet bidiviu isi face gara
Cand isi petrece ultimul hamal.
E lunga ulicioara cea batrana
Si-n fiecare poarta sta un zodiac
Destinul lasa inca urme in tarana
Cand cerne cu miros de liliac.
La poarta alba sta sareta obosita
Si cand o mana birjarul cel novac
Biciusca plange in mana-i incalzita
Doar cand mai ploua cu miros de liliac.
E strajuit un pumn de juraminte
De banca lustruita-n vechiul lac
Ce stie-as plange doruri adormite
Cand scuturate-s flori de liliac.
Si-n casa ce priveste ulicioara
Stau filozofii lumii la taifas
Se-mbata cu destin de prin camara
Unde miros de liliac a mai ramas.
SI DE-AR FI…
Si de-ar fi sa ma lasi ca sa plec, sau sa mor
Ancoreaza-ma-n dor cu aripi de zbor
Sa mai pot jumatati de drum sa-mi colind
Paralel cu pasi grei de veac tropaind.
Sa nu uiti sa-mi mai lasi si destin agatat
Insa, scutura-l bine de-alint cocarjat
Si cu multa rabdare de l-oi tese la poale
Pune-i dor de parinti si a mea inchinare.
Cand pe prispa iubirii adapi umbre albe
Pe furis mi te-oi ninge-n clondirele dalbe
Te-oi purta sub geana la hotarele lumii
Dac-ar fi sa plec sa m-adun cu strabunii.
Sa-ncoltesti aleanuri in timp semanate
Cand te-adii in taceri si dansuri uitate
Rasfirate-n geamat de patimi si dor
Dac-ar fi sa ma lasi ca sa plec sau sa mor.
GUST AMAR
E gust amar de zi, si gust amar in toate
Cand doar lipim culoare la intamplari de-o noapte
Si inimile noastre pe doua culmi, departe
N-au cale sa se-atinga
Nu se-ntalnesc in soapte.
E gust amar de zi, si gust amar in toate
Cand viata ne picteaza pe panze separate
Doua portrete luate din doua unghiuri strambe
Ce nu pot sa priveasca
Decat carari in umbre.
E gust amar de noapte, si gust amar in toate
Cand mana nevazuta ne-a asezat in carte
Doua idei nescrise, pe pagini ce asteapta
Sa umplem calimara
S-atingem pana moarta.
Cat gust amar de noapte, si cat din cel de zi
Om mai putea calca, si-om mai inghesui
Prin colturi de durere, umbrite de speranta
Tot incercand sa umplem
Paharul zilei duse c-o noapte de speranta.
Si-apoi bandu-l in treacat, surprinsi ne-om intalni
In jumatati de noapte, in jumatati de zi
Pierduti in emisfere de unde ziua lunga
Se strange in durere
Cand noaptea sta sa planga.
COJILE DE NUCA
Cand aruncate in ograda stau cojile de nuca
Doar toamna ne alinta-n aromele-i de prunca
Ne-infasa-n palpairi furate din cojoaca verii
Ne picura cu ganduri strana blanda a iertarii.
Pe sub poveri de foc imprejmuite de uluci
Ea, doamna, mai adulmec-ale verii clipe dulci
Si cand a noptii ratacire mai scoate la iveala
Ne leagana in poala-i cu fosnet de-oblojeala.
In dimineti cu ceata ne haituieste-n iazme
Ce bantuie cu surle destin stropit cu-aghiazme
Cand ea, matroana toamna, ne dojeneste rar
Ca-ngenunchiati ni-l vindem pe-un banut hoinar.
In nopti ce-adorm pe sub tohoarcele de bruma
Iar vantu toarce din fuior de frunze-n gluma
Ne face semn pitita sub cortina dorului de duca
Ca-i timp de iarna, si-o strange cojile de nuca.
ULICIOARA CU UMBRE
Pe ulicioara cu umbre-ncaruntite
Adorm sub pasi nalucile de iarna
Cand ninge cu-ale vietii basme povestite
Peste poveri nuntite cu-a timpului prigoana.
E-ngenunchiata ulicioara sub stejarul
Ce-n tolba anilor a navodit destine
Si-n fiecare iarna plange cu scripcarul
Ce slobozeste albe rugaciuni prin vine.
Si cand amurgul mai saruta ulicioara
La poarta unde doar calai de umbre bat
Taifasuiesc aprinse luminile de ceara
In clipe macinate de moara cu pacat.
E furca drumului gonita doar de vanturi
In iarna-n care Mos Craciun colinda iara
S-asteapte suflete de pelerini cu daruri
Cand umbre ninse-ntineresc pe ulicioara.
DOAR DUMNEZEU
Sta iuresul verde sa ne prinda de maini
La porti unde doar Dumnezeu ne cunoaste
Si-n taina cu turma de ingeri ne paste
Cand iuresul verde ne prinde de maini.
Sta noaptea prelinsa sub gene de umbra
S-adoarma crampei din surata lumina
Si-n vis doar tradari de istorii o-ngana
Cand noaptea ne-apasa sub gene de umbra.
Sta Rosu-mparat sa-si zideasca chilii
Surpate in noapte sub plansul credintei
Ce rupe-n sperante catusele gintei
Cand Rosu-mparat isi zideste chilii.
Stam noi, aripi frante, pe-un petic de cer
Unde doar Dumnezeu mai pune culoare
Si toarna zilei beteala cu-a noptii visare
Ca noi sa ramanem pe-un petic de cer.
ULTIMA BALADA
Cand toamna asta o sa-ngane ultima balada
Eu m-oi ascunde in camara vietii de la strada
Si cand destinu-o stinge felinarele din poarta
Lampa cu gaz uitata oi aprinde-o-n soapta.
E varuita camaruta-n clipe de-asteptare
Furate din ulcica parasita sub colbul de uitare
Si masurate-n gramajoare si ore haraite
De metronomul incalzit sub mainile-obosite.
Pe raftul prafuit mai stau tacut aliniate
Dulceturi de-amintiri si vorbe parfumate
Ce-or amagi la inceput de zi cate-o stihie
Cand s-o asterne iarna-n turturi grei de sihastrie.
In coltul cu iertare stau sticle-nghesuite
Mustind arome stoarse din povestile-ncepute
Pe-alei ce-afunda sub frunzele de foc ieremiade
Doinite de iluzii cucerite-n inocente cruciade.
Cand balansoarul vechi mai cuibareste inca
Doar clipe leganate din a Domnului porunca
Destinu-o-ntoarce fila ce-nchide-a vietii carte
Si lampa obosita s-o sparge-n soapte moarte.
Mariana Gheorghe / Burnaby BC
|
Mariana Gheorghe 11/21/2008 |
Contact: |
|
|
