Romania infinita
Asa trec Ei, ca aerul prin pesti –
Mircea, la Cozia, si Mihai, la Dealu’,
Stefan, la Putna – pun langa feresti
Oltenia, si Moldova, si Ardealu; -
Vin de cu zori armate romanesti –
La Marasesti, Oituz, si pana-n tinda –
Si de Craciun, la case batranesti
Coboara din paduri, si ne colinda –
Asa sunt Ei, cel Bun, si Cel Cumplit,
Cel Mare, cel Viteaz, si cel Batran,
Cu Dumnezeu, ar fi trait la schit –
Dar au fost Ei, in locul Lui, Stapan -
Tot lasa boii la batrani, in jug,
Si tot gonesc, calari, catre hotare,
Din doine, cronici, sabie, si plug,
Ne ard in suflet Romania Mare –
Si painea cea de fiecare zi, ce lasa
Luceferilor prunci, de prin copai,
E tara noastra, e un fel de casa
In care-i chemi pe nume, pe ai tai -
Mircea, la Cozia, si Mihai, la Dealu’
Stefan la Putna - mesteri ce-au zidit
Oltenia, si Moldova, si Ardealu’,
Treimea, Una - catre infinit!
|