Gândind la Părintele Dumitru Stăniloae
Pe 16 noiembrie, se implinesc 105 ani de la nasterea celui mai mare teolog ortodox pe care neamul romanesc l-a dat in secolul al XX-lea. Opera si gandirea sa, de mare inaltime duhovniceasca, au ramas repere fundamentale in cercetarea teologica contemporana.
Părintele Dumitru Stăniloae a avut numeroși ucenici în timpul vieții. În cămăruța sa de lucru, pe care, invariabil, toți cei care au avut extraordinara șansă de a-i trece pragul au comparat-o cu chilia unui monah, sute de suflete au descoperit o altă viață. Au descoperit calea luminii, au aflat că rostul existenței umane înseamnă căutarea lui Dumnezeu.
Astăzi, părintele Stăniloae are și mai mulți discipoli, iar opera sa călăuzește și inspiră pe atât de mulți, încât numele său a devenit un fel de emblemă a teologiei autentice, părintele fiind perceput ca un purtător de cuvânt al Sfinților Părinți pentru veacul nostru. Fără îndoială, faima numelui părintelui Stăniloae crește. Tot mai mulți citesc Filocalia și celelalte traduceri din marii teologi ai Bisericii, tot mai mulți receptează explicațiile de pe marginea textului patristic tradus în limba română, despre care s-a spus că, adesea, depășește înălțimea a însăși ideii traduse.
Teologia dogmatică ortodoxă, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe, Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă sunt doar câteva dintre volumele ce poartă semnătura marelui teolog român, ce au depășit demult limitele publicului avizat teologic, tot mai mulți fiind intelectualii și chiar credincioșii de rând care buchisesc și își însușesc teologia pe ele.
Părintele Dumitru Stăniloae este un teolog de succes, dacă ne este îngăduit să utilizăm această expresie cu iz comercial și cam vulgară. Dar, oare, cum s-a construit succesul său? Ce a motivat enorma sa trudă? Speranța recunoașterii, a succesului? În nici un caz! Trebuie să rememorăm ce au însemnat vremurile în care a trăit și a scris părintele Stăniloae. Trebuie să ne amintim de prigoana îndurată, de anii de închisoare, de uimitoarea lui smerenie, încât după eliberarea din închisoare, el, deja cunoscutul profesor Dumitru Stăniloae, să lucreze ca simplu corector de reviste teologice.
Râvna părintelui Stăniloae a fost de nestăvilit. Nu a putut-o opri nici regimul politic ostil care, practic, amâna sine die speranța ca manuscrisele atât de mult trudite să fie publicate. Râvna părintelui Stăniloae nu a putut fi stăvilită nici de temerea că limba română nu ar fi capabilă să cuprindă gândirea teologică profundă, așa cum s-au lamentat unii intelectuali laici că noi nu avem și nici nu suntem capabili de a crea o cultură mare. Este încă prea puțin demonstrat câtă lărgime de sensuri a creat părintele Stăniloae în limba română, ca o dovadă că orice lucru apropiat de Dumnezeu capătă lărgime și profunzime. Poate nu e o exagerare dacă spunem că, traducând mii de pagini din izvorul cugetării patristice, scriind atât de mult despre Dumnezeu, despre iubirea Fiului lui Dumnezeu pentru oameni, părintele Stăniloae a săvârșit o slujbă de sfințire a limbii române. Limba, în calitate de simplu instrument, s-a îndumnezeit, a devenit, la rândul ei, sfințitoare.
Strălucirea rugăciunii, gândirii și operei părintelui Stăniloae a luminat înfricoșătoarea temniță comunistă de la Aiud, a luminat sălile de curs ale Facultății de Teologie din București, a încurajat sufletele triste ale intelectualilor oprimați ori scârbiți de uscăciunea comunismului. Biserica noastră are azi ierarhi sau teologi care au fost ucenici ai marelui teolog, printre care se numără și actualul Patriarh, Preafericitul Părinte Daniel. Iar acest lucru spune foarte multe despre impactul pe care l-a avut personalitatea părintelui Stăniloae asupra celor care l-au cunoscut, direct sau indirect.
Ce s-ar mai putea întâmpla în continuare? Revărsarea tot mai adânc, în pliurile societății, a spiritualității din traducerile și opera părintelui, prin filosofie, prin artă, prin literatură etc. Tezaurul lăsat de părintele Stăniloae poate juca chiar un rol în vindecarea sufletului românesc, stricat de jumătatea de veac de comunism devastator.
Părintele Dumitru Stăniloae este, cu siguranță, cel mai mare teolog ortodox contemporan. Pe măsură ce va fi tradusă în limbile occidentale, opera sa se va afirma ca una dintre creațiile majore ale gândirii creștine din a doua jumătate a secolului nostru, spunea cu ceva vreme în urmă Olivier Clément. Dacă un francez a putut face o asemenea profeție, noi am exagera dacă am crede că gândirea părintelui Stăniloae va fi marca spiritualității românești, nu doar a teologiei, în veacul al XXI-lea?
|
Nicoale Pascal 11/16/2008 |
Contact: |
|
|
