M-adună toamnele...
În dragostea dintre pământ si mare
descătusate patimi se preling
acolo unde volburile-si sting
orgasmul de lumină si de sare.
Se despleteste freamătul pe-un ring
cu rezonante lungi, clocotitoare
la clipa când mareea dă crezare
zvâcnirilor de tină ce-o ating.
Sar muzele, febril, să mă sărute
si cheamă dorul lângă poala serii
c-un paradis de soapte ne-ntrecute,
sa-mi pârguiască-n sânul vietii - merii.
M-adună toamnele dintre minute,
dar crengile golite cresc - puzderii…
Dudi Tăimănescu B. / Vancouver
|
Dudi Tăimănescu 11/16/2008 |
Contact: |
|
|
