Filozofia unei frunze de artar
„C-asa-i lumea, trecătoare,
Unul naste, altul moare,
Lume, soro lume”...
(Vechi cântec popular românesc)
A căzut o frunză de artar
Într-o zi de toamnă purpurie
Si-a pornit, fosnind, pe trotuar
În sortita-i, trista pribegie...
Stele lăcrima-vor în feresti,
Ploile de-a valma au să cadă,
Din preaplinul vămilor ceresti
Se vor cerne dune de zăpadă.
- Nu mă plângeti, oameni, pătimând,
Tot ce-i frunză pică, se petrece,
Nu vă frângeti, pomi golasi, în vânt
Sfichiuiti de-al iernii suier rece.
Mă voi duce, rău să nu vă pară,
Ca un roib bătrân sleit de ham,
Dar în locul meu, la primăvară,
Altă frunză va miji pe ram.
„Unul moare, altul se va naste”
Asta-i legea lumii, deci si-a mea,
Căci pe toti, în mod egal, ne paste
O aceeasi soartă – bună, rea...
A căzut o frunză de artar –
Suflete, de ce doresti acum
Să apuci si tu , ca un hoinar,
Pe un lung, ireversibil drum?...
|
