Biserica Sfantul Gheorghe din Cer
A murit Gheorghita. Ieri a murit. Astăzi o îngroapă. În satul ei de lângă Craiova.
Gheorghita a fost o femeie care, vreme de cincizeci de ani, a tinut, pe cheltuiala vietii ei, o Biserică deschisă.
Vreme de cincizeci de ani, Gheorghita se scula odată cu zorile, se ruga, se spăla, se îmbrăca, lua cheile, si deschidea usa Bisericii. Se aseza apoi pe un scaun, lângă masa cu lumânări, si astepta.
Intrau oameni, cereau lumânări, ea le vindea lumânări.
Intrau oameni, scriau pomelnice, ea le lua, si le punea pe masă, să le ia preotul.
Intrau oameni, întrebau ce şi cum, de ale vietii, de ale Bisericii, ea le spunea când vine preotul, sau îi sfătuia, după puteri.
Intrau oameni de cu dimineata, şi până seara târziu. Ea păzea icoanele si odoarele Bisericii, să nu intre om, să îl împingă necuratul, să facă pe dracul.
Ea aprindea candelele, ea făcea focul, ea dădea cu mătura, ea stergea praful, ea era om de rugăciune, om de ajutor, si om de ordine.
Prima Biserică deschisă a Craiovei era a Gheorghitei. Ultima, tot a ei. Biserica se deschidea odată cu ea, si se închidea odată cu ea.
Tinea si postul, si rânduielile.
Unei fetite orfane, crescută în Biserică, îi spunea ades:
“Maică, tu să multumesti! Cine, ce ti-o da, să nu uiti niciodată să multumesti!”
Preotul Bisericii are 90 de ani. Mai tânăr decât ea. Spunea:
“Femeia aceasta este o Sfântă. Ea tine deschisă Biserica. Măcar atâta lucru să facem pe lumea aceasta: să tinem deschisă Biserica!”
A murit Gheorghita. A urcat la cer, si a deschis Biserica Sfântul Gheorghe Vechi, care va rămâne cu usa deschisă, pe cheltuiala sufletului ei, o vesnicie. Fie-i amintirea vie!
30 octombrie 2008
Jianu Liviu-Florian
|
