Jupuind Pielea Timpului
Jupuind pielea timpului ca pe-o portocală
Renasc savori de mult uitate
Zile suculente cu resfrângeri diafane
Bătând la usa podului zăvorând aduceri aminte.
Revăd momente risipite în vid,
Ascult râsu-ti cascadă de crystal,
Mângâi coaja copacului încrustată
Cu simbolul a două inimi străpunse de Cupidon
Si-mi spăl neputincios iluzia
Dospită în marama de negură a timpului
Cu licoarea verzuie a vinului otetit.
În brate simt încă forma soldurilor tale,
Pe perna sânilor î-mi dezmierdeai fruntea
Si te-ai dus de lângă mine o clipă
Topită ca vesnicia într-un orizont obscur
De unde nimeni nu revine.
Bătând la usa podului zăvorând aduceri aminte
Zile suculente cu resfrângeri diafane
Renasc savori de mult uitate
Jupuind piele timpului ca pe-o portocală.
|
David Kimel 10/26/2008 |
Contact: |
|
|
