De vorba cu Tom Hanks
Actor, scenarist, regizor, producataor, compozitor, vanzator de alune la Coliseum, hotel bellboy si cine mai stie cate profesii in care s-a manifestat acest individ talentat si intreprinzator. Cine ar fi crezut, in l980 cind a participat intr-un serial TV minuscul, ca acest tinar sa ajunga sa i se acorde prestigioasele premii GOLDEN GLOBES si OSCAR cit si alte mentiuni, cu un total de cca. 40, printre care se numara filme memorabile ca Philadelphia, Forest Gump, Apollo 13, From Earth to the Moon, Band of Brothers, si alte manifestari profesionale si sociale la care a participat! Iar mai recent, un film istoric care face vilva: ADAM JOHNS pe care l-a produs si despre care vom vorbi altadata, dupa ce cititorii Observatorului il vor vedea.
RA: Hello, Tom! E prima oara cand dau mana cu cineva care joaca 5 roluri in acelas film. Felicitari!
TH: Te referi la POLAR EXPRESS? Hei, nici chiar asa! Da, e adevarat ca a fost o treaba aparte care m-a amuzat cumplit vazand pana unde putem ajunge cu tehnica in zilele astea, cind, numai cu putin timp in urma, nimeni nu s-ar fi incumentat la asa o tehnologie! Si tu, cum ai progresat?
RA: Sunt bine sanatos si de cate ori ma vad cu tine in special, ma minunez de cate roluri in fata aparatului de filmat cat si in dosul lui le traiesti pe bunelea! Bravo tie si din nou felicitari, Tom, sanatos sa fi!
TH: Adevarul este ca daca dau peste o idee valabila care face nu numai sens comercial, dar care spune si ceva, imi atrage atentia si ma provoaca sa intru sub pielea caracterului respectiv. Cat despre celelalte lucruri din viata mea profesionala si personala, nu am de ce sa ma pling caci fiecare zi are surpriza ei care ne stimuleza s-o rezolvam intr-un fel sau altul.
RA: Care va sa zica nu sunt singurul care traieste din plin, pe cat se poate! Ce poti sa-mi spui despre filmul POLAR EXPRESS pe care l-am vazut de patru ori!
TH: E greu de rezumat in cateva cuvinte si as putea spune sau scrie un roman intreg...A fost cu totul animat cu exceptia baietelului, dar caruia si lui i s-au adaugat par si halatul de baie. Este si nu este un film animat in mod traditional deoarece, pe cand faceam actoria in mod tridimensional in fata unei cortine verzi sau albastre, eram inconjurati 360 de grade de aparatele digitale de filmat care inregistrau fiecare miscare transmisa prin sensorii atasati corpului nostru ca sa poata inrtegistra si cea mai mica expresie sau ridicare de spranceana. O treaba chiar fabuloasa sa fi ajuns in stagiul asta de tehnica! Numai pe fata, de exemplu, am avut peste 150 de sensori, de necrezut!
Ma rog, nu prea comfortabil, dar am fost destul de liber sa-mi joc rolul si sa reactionez dupa cum era si scena dramatica. Iar intre scenele de filmat, am fost invadati de tehnicieni care ne masurau de sus pana jos in conformitate cu scena urmatoare ca sa poata sa triunghiuleze semnalele pe computer. Asa ca da, a fost un film animat, dar in mod cu totul aparte de ce-am stiut noi pana acum. Adevarate genii!
RA: Si asta nu te-a deranjat ca actorie?
TH: De loc, mai ales dupa ce te-ai obisnuit to toate ventuzele tehnice aplicate pe corp, deoarece eram liberi sa jucam ca la teatru si nu ca in fata aparatelor de filmat cu actori corespunzatori. Odata ce-am interpretat rolul fara sa fim costumati sau machiati, si computerele au inregistrat, eram liberi caci din momentul acela computerele adaugau ce era nevoie ca imbracaminte, machiaj, scenografie, miscari, etc. Asa ca intr-un fel e mai usor decat la filmarile normale.
RA: Intr-adevar am ajuns s-o traim si pe asta! E de necrezut cit de mult a avansat technologia computerirtica si ce schimbari dramatice se produc in toate domeniile.
TH: Da, dar vezi tu, fara talentele umane ori ce aparaatura nu s-ar misca si ar valora mai nimic. Asa ca vrei nu vrei e un mariaj de necesitati complimentandu-se de asa maniera ca la sfarsit, ai o manifestare artistica care distreaza milioane de oameni. Si atunci merita sa faci toate incercarile ca sa iasa cat mai bine, chiar in fantezie caci intr-un fel arta vizuala ne permite sa visam cu ochii deschisi chiar daca unii din noi nu stiu cum si ce sa viseze.
RA: Si toate astea au progresat si la tanarul Tom Hanks care, pe vremuri, cara bagajele turistilor, muncind din greu la un hotel!
TH: Ei, aveam l9 ani. Vrei sa sti si la ce personalitati le-am carat bagajele? Sa nu uit, am fost si soferul lui Sidney Poitier cand l-am condus la aeroport. Asta a fost in Oakland. Si de multe ori faceam chiar 15-16 dolari pe zi!
RA: Si eu am trecut prin 18 meserii in timpul liber al stundetiei mele...deci o realitate cruda...si acum o intrebare filosofica: oare e bine ca sa expunem copiii de mici la niste fantezii atat de fantasmagorice?
TH: Cred ca ori ce copil ar trebui sa fie lasat liber sa aibe fantezii...uite-te la mine, unde am ajuns! Povestile din istorie cat si traditiile nu sunt decat fantezii bazate pe realitati, crude multe din ele, dar pentru un copil sarbatorile de iarna si de vara cum ar fi Craciunul, Hanukkah, Echinoxul, etc., depind si sunt ancorate in credinta fiecaruia care se formeaza pe masura ca cele expuse sunt plauzibile. Mos Craciun poate fi interpretat in nenumarate feluri chiar mai aparte de traidtionalul HO,HO,HO! Imaginea Polului din Nord e mai puternica decat a celui din Sud asa dupa cum ne imaginam si alte locatii dupa descriirile din carti, sau atlasurile geografice, piese de radio, sau chiar teatru si filme care ne pot confirma cele gandite sau pur si simplu provin dintr-o lume a scenariului respectiv...
RA: ...Si pe care multi le iau acasa cu ei crezand ca este adevarul adevarat si de aici vai de capul nostru!
TH: Corect! Jobul meu este sa pun pe mine hainele unui peronaj si sa ma comport ca atare. De data asta in loc de haine mi-au atasat senzori electronici iar eu nu am avut de cat sa pretind ca sunt conducatorul de tren, sau copilul respectiv de opt anisori.
RA: Care a fost reactia copiilor tai cand au vizionat filmul?
TH: La inceput nu au vazut decat bucati din film care le aduceam acasa. Reactia lor la ora aceia? „Tati, tare n-i se pare ca ti-ai aventurat intr-o lume total aparte de pana acum, fi atent sa nu gresesti!” Ce zici? Mai incolo, cand au vizionat filmul completat, m-au imbratisat cu entuziasm datorita mesajelor importante descoperite in film si care l-e a placut enorm!
RA: Crezi ca felul aceasta de filmat si povestea, ea insusi, este un fel de mitologie moderna? Si daca da, ai putea sa comentezi in ce masura?
TH: Nu sunt Grec si deci nu prea familiar cu ceeace a adus la formarea Mitologiei Grecilor, care de vrute nevrute, daca esti Grec ar trebui s-o sti ca traditie culturala a poporului tau... Daca POLAR EXPRESS este sau va face parte dintr-o Mitologie Americana, vom trai si vom vedea...
RA: Nu ca Popeye, Micky Mouse, Sesamee Street, etc. care sunt apreciati in toata lumea?
TH: Ca poveste fantasmagorica, foarte probabil, dar cu o alta tehnologie care aduce mai aproape de realitate. E una sa fie o figura duo-dimensionala, si alta tri-dimensionala.
E una sa fi filmat papusi cu stop-frame, si alta sa ai o viziune fluenta, ca si cum ar fi o lume reala dar de alta configuratie, sper ca intelegi ce vreau sa spun?
RA: Da, desigur.
TH: Corect, ai dreptate, nu ar trebui sa ma aventurez in subiecte atat de adanc.
RA: Dar, spune-mi adevarat...iti suna clopotelul de Craciun sau alte sarbatori ?
TH:Spune-mi, tie, nu-ti suna clopotelul cand dai de o poveste, speciala ori de un caracter fascinant a carui filosofie este total in afara de orice ai invatat pana acum?
RA: Da, dar eu te-am intrebat primul!
TH: Sigur ca ma emotioneaza si de multe ori aud chiar mai multe clopotele cand dau de o idee aparte sau sunt martor la ceva care indreptatit. Imi suna clopotele cand e vorba de familia si prietenii mei, si chiar cand vorbesc cu tine caci ma provoci sa te provoc,si asa mai departe. (am ras)
RA: In concluzie... crezi ca aceasta tehnologie noua va diminua necesitatea actorilor sa joace pe viu, in mod traditional actorices?
TH: Trebuie sa intelegem ca este numai o tehnologie, care intr-adevar poate amplifica o situatie fara sa fi nevoit sa fi in jungla, DAR nu va putea inlocui niciodata performanta unui actor, mai ales cand aceleasi cuvinte pot fi spuse in multe feluri si deci interpretate ca rezultat tot in atat de multe feluri si deci nu mai e o treaba de dictionar sau semnatica, ci de simturi diferite starnite de performanta respectiva. E adevarat ca sunt situatii cand si un robot poate sa-ti stoarca un zamabet sau o lacrima, dar nu e de aceeasi calitate ca atunci cand un om real o face...
RA: Hei, cu asta m-ai mai linistit!
TH: Imi pare foarte bine, caci eram aproape ingrijorat!
RA: Sa sti ca-ti multumesc pentru audienta mitologica acordata mai ales ca esti atat de ocupat cu multe proiecte. Inca o intrebare: unul din ultimele filme: Lady Killers, sau Terminal, de ex., ce poti sa ne spui?
TH: Aha! Ambele fac parte din grupul acela de filme dela care vii acasa cu dureri de stomac de atita ris! Ti-au placut, da?
restul interviului in forma tiparita a Observatorului
|
dela Ray Arco, corespondentul nostru in Hollywood 10/12/2008 |
Contact: |
|
|
