Este bine a multumi
Cuvântul românesc “a multumi” este o abreviere a formulei “La multi ani” si, deci, sugerează o urare de viată lungă.
Formula “La multi ani”, ea însăsi este o imitatie lumească a ideii de “vecii vecilor”, încercând să vestească situatia paradisiacă de “tinerete fără bătrânete si viată fără de moarte“.
Initial, multumirea era adresată exclusiv Divinitătii ca o cerere de viată lungă si îmbelsugată, asociată cu o profundă smerenie si recunostintă pentru că Dumnezeu, în infinita sa milostenie, ne ajută să existăm.
Astăzi, în lumea modernă, a multumi unul altuia este o chestiune de politete.
Unii o spun mecanic, fără să mai realizeze implicatiile cuvântului, dar e mult mai grav când unii uită să mai multumească. .
Faptul că se sărbătoreste pe continentul Nord-American Thanksgiving Day într-o Zi anume, e si bine si rău.
E bine, căci obligă lumea să-si aducă aminte de gestul smerit de a fi recunoscători, chit că prea adesea recunostinta se manifestă printr-o petrecere cu băutură si o banală înfruptare din bucate.
E rău pentru că, oarecum, reduce un gest sacru la o zi oarecare si numai la o zi, când, de fapt, fiecare zi ar trebui să fie bazată pe un thanksgiving.
Urmărind istoria lui Thanksgiving Day, remarcăm imediat că, în fond, nu e vorba de o zi anume, ci de încercarea de a reduce un gest sacru la o zi profană, o idee esential religioasă la o sărbătoare laică. .
Există voci care pretind că adevăratul Thankgiving vine din Canada, unde se sărbătoreste întotdeauna lunea, a doua saptămână din octombrie.
Se povesteste că Martin Frobisher a încercat să găsească o trecere spre Orient. Nu a reusit, ca si Columb, dar a stabilit o colonie în Canada. In anul 1578, Frobisher a celebrat o ceremonie în Newfoundland prin care multumea lui Dumnezeu că a supravietuit lungii călătorii si dificilelor încercări. Această ceremonie e considerată ca fiind primul Thanksgiving din Nord-America.
Evident, e pură înfumurare omenească a se considera respectiva sărbătoare de multumiri ca primul Thanksgiving. Francezii veniti în Canada împreună cu Samuel de Champlain au avut celebrările lor de multumiri aduse lui Dumnezeu pentru că au trecut oceanul cu bine si au supravietuit dificultătilor. Ei au format chiar un Ordin al Bucuriei, împărtind bucurosi bucatele cu vecinii indieni ai acelor locuri.
O altă dată importantă pentru Canada este 5 aprilie 1872, când s-a celebrat un Thanksgiving pentru însănătosirea Printului de Walles, fiul Reginei Victoria, mostenitorul Coroanei, viitorul Rege Eduard al VII-lea.
Apoi, din 1879, a devenit o sărbătoare anuală, chiar dacă la început data fluctua.
Istoria lui Thanksgiving Day ne dovedeste ceea ce spuneam la început – că, în realitate, e imposibil să îngrămădesti esenta gestului sacru de a multumi lui Dumnezeu în o zi anume.
Intr-o societate normală, a multumi lui Dumnezeu ar trebui să fie o practică zilnică.
Si astăzi cei care sunt crestini adevărati multumesc lui Dumnezeu înainte de a se aseza la masă.
Adevărul este că am avea cam mult de multumit dacă nu am fi prea ocupati să ne plângem de tot felul de măruntisuri sau să criticăm în stânga si în dreapta.
Putem multumi, de pildă, Canadei, pentru că ne-a ajutat să supravietuim si, în ciuda cârcotasilor (care oricum ar scrâsni din dinti oriunde s-ar afla), Canada ne-a oferit o mare sansă de a ne ridica la demnitatea normală.
Putem cu sigurantă să multumim României care ne-a înzestrat cu multe bogătii. Si nu vă întristati de reclama proastă sau din pricina celor care " mocirlesc " tara.
Vor trece toate cele muritoare si multumirile se referă la “multi ani”, deci la cele vesnice, la o Românie spirituală pentru care vom multumi lui Dumnezeu si de Thanksgiving Day.
Iar noi multumim celor care au fost si sunt alături de noi în această istorie a Observatorului.
Happy Thanksgiving Day !
|
Observator 10/11/2008 |
Contact: |
|
|
