Carpe diem - The Old Man and the …Lake
„De dimineată stă pe lac
Pescarul amator”...
(Trio Grigoriu)
Sunt un pescar amator, de ocazie. N-am deloc pasiunea acaparatoare a acestei îndeletniciri. Dar plăcerea microbistă este, totusi, de partea mea...
Mai deunăzi, aflându-mă într-un „relas” pe la cottage, cu niste treburi legate de urgente remedieri ale acoperisului, ce mi-am zis în sinea mea? Ia să-mi încerc eu nitel norocul, să arunc undita pe la mijlocul lacului, poate mă învârt de-un biban – doi pe BBQ... Zis si făcut! Văzându-mă cu sculele specifice în mână, gata să sar în barca ancorată de un stâlp al pontonului, micuta Elise aleargă într-un suflet spre mine:
- Si eu, si eu... Ia-mă si pe mine, te rog... Uite, lacul face tremurici si îmi place foarte mult.
- Bine, ia de colo undita ta cea mică, pune-ti jacheta de sigurantă si asează-te frumos la capătul bărcii.
Am pornit spre larg. Soarele mieros de toamnă răspândea raze piezise peste luciul vălurit al lacului. Era un splendid amurg de toamnă si mă străduiam din răsputeri să-mi reprim pornirile lirice.
Trăgeam încordat de vâsle, îndepărtându-ne tot mai mult de mal, spre zona prielnică pescuitului. Undele se loveau ritmic de barcă, clipocind usor, în răsfătul lor de cercuri-cercuri.
- Ia stai, Elise! Despre ce „tremurici” pomeneai tu? Parcă atunci când vedeai cum se-ncreteste lacul îti plăcea să zici că se „bucură”.
- Daaa, se bucură, dar acum că e toamnă si un pic mai rece, face tremurici.
- A, care va să zică asta era...
În sfârsit, ajungem la locul stiut si lăsăm ancora. Ne punem râmele în cârligele unditelor si azvârlim nadele în adânc, cu ochii atintiti pe plute. Nu trece mult si distractia începe. Prima norocoasă este Elise care, cum vede pluta miscându-se, strigă nerăbdătoare:
- Tataie, trage! Help me, please...
Însfăcăm amândoi undita si zvâcnim de ea spre suprafată. Prima încercare, primul succes! În cârlig se zbătea un biban alb-trandafiriu, cu ochi mari, holbati. După ce îl prind în palmă, mica pescărită mă imploră să-i dau drumul înapoi, în apă. Si asa s-a întâmplat si cu următoarele noastre capturi. Eu, totusi, m-am încăpătânat să arunc iarăsi si iarăsi undita, în speranta unei stiuci sau a altui soi de peste, precum în pozele de pescar versat ale decanului nostru de vârstă, dl. Ovidiu Creangă...
Când, în sfârsit, un biban mai de Doamne-ajută, gata să rupă undita, a ajuns cu chiu, cu vai în barca noastră, am lămurit-o pe Elise să-l păstrăm si să-l ducem la cottage, să-l pregătească mamaie si mama cum or sti ele mai bine.
Pentru că timpul era înaintat, l-am agătat în cârligul prins de barcă spre a-l păstra viu si nevătămat până la debarcader. Ne-am strâns unditele si am pornit înapoi spre casă, eu asumându-mi din nou rolul barcagiului fericit, îngânând duios:”Barca pe valuri pluteste usor” etc.
Pe lac se înserase de-a binelea si luminile căsutelor de pe mal clipeau usor în undele tremurânde. Înaintam asa linistiti, cu pestele cel mare zbătându-se în cârligul fără scăpare dintr-o latură a bărcii, când, deodată, o aud pe Elise:
- Tataie, uite, lighioana asta ne mănâncă pestele!
- Ce lighioană visezi tu acolo, măi istetică?
- I swear! I’m not kidding at all. Cred că e o turtle sau o tortoise, asa cum am văzut la Zoo si Marineland.
Când mi-am întors capul si am privit mai atent, n-am putut să mai zic altceva, decât:
- Păi ia si tu undita ta si dă-i câteva pe cocoasă.
- Cu undita? Hm!...
Si poc! poc! poc! Elise loveste cu toată puterea ei în „lighioană”.Dar cu cât lovea mai vârtos, cu atât testoasa devenea tot mai căpoasă. Micuta izbea de zor, însă pe dumneaei o durea direct în ... carapace.
În sfârsit, în plin întuneric am ajuns doar cu scheletul pestelui nostru la tărm, dar cu broasca nesătioasă prinsă chiar în cârligul pradei sale. Am desfăcut-o, bucurosi, totusi, si de acest neglorios trofeu, si am sechestrat-o în micul bazin de apă dintre florile de pe mal. Gândeam s-o păstrăm până dimineata următoare si să facem din ea o ciorbă de... broască testoasă, iar din carapacea sa – un găvan ori un bol de bucătărie. Nu stiu dacă am fost destul de decis în intentia mea, sau doar am zis si eu asa, ca tot omul la necaz. Să mă fi auzit oare broasca? N-as putea spune da sau nu, dar dimineata ia testoasa de unde nu-i . Se vede treaba că mânioasă tare si răzbunătoare, a iesit din bazin, a dat iama prin minunătia de flori si... pe-aci ti-e drumul, în lumea ei...
Un regizor bun, ca Mitadinu bunăoară, ar putea scoate un scenariu, ori un film grozav din întâmplarea asta de pomină. Eu si Elise îi putem sta oricând la dispozitie pentru reconstituirea întregii isprăvi, împreună cu cottage-ul, lacul, barca si unditele noastre. În rest, aaare balta peste. Iar o broască testoasă hulpavă si îndărătnică găsim noi oricând prin zona respectivă. Realizăm totul sub titlul de mai sus si gata, ne asigurăm de un Pulitzer sau chiar de un Nobel, ca în cazul celebrului Hemingway...
Ion Segarceanu / North York
|
Ion Segarceanu 10/9/2008 |
Contact: |
|
|
