Toamna
Ce mândră-si plimbă toamna printre noi
falduri adânci din poale largi, bogate,
tesute cu frunzis muiat de ploi
în stranii pâlpâiri de nestemate!
O văd cum măsluieste prin copaci
un joc spectral de frânte curcubeie
ca-n focurile ruginii de draci
si palul nimbului de dumnezeie.
Îi simt suflarea rece prin sărut
când risipeste burnita-n tărie,
când zorii aburind pe lacul mut
încăruntesc brumare-n razachie
si îi adulmec pasul prin grădini
după miresme tari de crizantemă
îngemănate amplu cu răsini
si cu arome descinzâd din temă.
Se-mparte generoasă orisicui
cu ce i-a dat mai bun vara bogată
si nu-si refuză dorul nimănui,
galant, împărtăsind plăcerea-i toată.
Dar, dupa ce nimic n-a mai păstrat,
mândria ei adună nori de gheată,
asmute vântul rece, blestemat,
burzuluită, vânătă la fată
si-si vrea pieirea ei cu-a tuturor
deopotrivă-a fi sincronizată:
îndoliată-n mantie de nor
si ferecată-n iarna înghetată.
Când trupul frunzei
În tinerete ma sorbea culoarea
când savuram frunzisul infestat
cu licăriri sfioase de agat
sub brumele ce-si pâlpâiau splendoarea.
Îmi fremăta prin toamne cerul mat
învinetind cu indigouri zarea.
Din ploi adulmecam tăcut răcoarea
într-un “ceva” ce-mi tremura - curat.
Azi, cerul rece taie-argint prin mine,
desi nu-i loc de-nghet în taina vrerii.
Când trupul frunzei e febril si-i vine
timpul etern sub talpă de mizerii,
regret că pasu-mi lunecă-n rugine
si nu e chip să-l cos de coapsa verii.
Dudi Tăimănescu Bălăita / Vancouver
|
Dudi Tăimănescu Bălăita 10/9/2008 |
Contact: |
|
|
