Toamna
Ce mândră-si plimbă toamna printre noi falduri adânci din poale largi, bogate, tesute cu frunzis muiat de ploi în stranii pâlpâiri de nestemate!
O văd cum măsluieste prin copaci un joc spectral de frânte curcubeie ca-n focurile ruginii de draci si palul nimbului de dumnezeie.
Îi simt suflarea rece prin sărut când risipeste burnita-n tărie, când zorii aburind pe lacul mut încăruntesc brumare-n razachie
si îi adulmec pasul prin grădini după miresme tari de crizantemă îngemănate amplu cu răsini si cu arome descinzâd din temă.
Se-mparte generoasă orisicui cu ce i-a dat mai bun vara bogată si nu-si refuză dorul nimănui, galant, împărtăsind plăcerea-i toată.
Dar, dupa ce nimic n-a mai păstrat, mândria ei adună nori de gheată, asmute vântul rece, blestemat, burzuluită, vânătă la fată
si-si vrea pieirea ei cu-a tuturor deopotrivă-a fi sincronizată: îndoliată-n mantie de nor si ferecată-n iarna înghetată.
Când trupul frunzei
În tinerete ma sorbea culoarea când savuram frunzisul infestat cu licăriri sfioase de agat sub brumele ce-si pâlpâiau splendoarea.
Îmi fremăta prin toamne cerul mat învinetind cu indigouri zarea. Din ploi adulmecam tăcut răcoarea într-un “ceva” ce-mi tremura - curat.
Azi, cerul rece taie-argint prin mine, desi nu-i loc de-nghet în taina vrerii.
Când trupul frunzei e febril si-i vine timpul etern sub talpă de mizerii, regret că pasu-mi lunecă-n rugine si nu e chip să-l cos de coapsa verii.
Dudi Tăimănescu Bălăita / Vancouver
|
Dudi Tăimănescu Bălăita 10/9/2008 |
Contact: |
|
|