Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiv� 2024
Articole Arhiv� 2023
Articole Arhiv� 2022
Articole Arhiv� 2021
Articole Arhiv� 2020
Articole Arhiv� 2019
Articole Arhiv� 2018
Articole Arhiv� 2017
Articole Arhiv� 2016
Articole Arhiv� 2015
Articole Arhiv� 2014
Articole Arhiv� 2013
Articole Arhiv� 2012
Articole Arhiv� 2011
Articole Arhiv� 2010
Articole Arhiv� 2009
Articole Arhiv� 2008
Articole Arhiv� 2007
Articole Arhiv� 2006
Articole Arhiv� 2005
Articole Arhiv� 2004
Articole Arhiv� 2003
Articole Arhiv� 2002


Ben Todica - Melbourne




1]]Despre exil, cu dragoste ,, cum ai ajuns sa pleci din tara, cand, de ce in Australia ???Cateva etape ..E lung drumul pana in Australia si cu avionul .

Sigur ca tot ce sosea in tara din vest era seductiv si asta a trezit multa curiozitate in mine de copil. La 24 de ani am aplicat pentru o viza de micul trafic pentru Yugoslavia dar am fost refuzat din motivul ca lucrez la minele de uraniu – cica detin secrete. Am crescut in santierul Ciudanovita de la cinci ani cand am ajuns cu toata familia din Bocsa, mama, tata si o sora cu doi ani mai mica. Tata a lucrat 39 de ani in minele de uraniu de unde sa si pensionat si in ziua plecarii mele locuiau deacuma in Oravita, in zona garii de vreo cativa ani buni. Aveam un serviciu foarte bun la Exploatarea Miniera unde lucram impreuna cu inginerul Topala Iulian la mai multe proiecte: inventii si inovatii in subteran. Eu filmam proiectele pentru a fi prezentate in fata diferitelor comisii si congrese ale ministerului geologiei si petrolului din tara. Pe atunci aveam 26 de ani. Era anul 1979.

Un prieten bate un militian pentru o fata si acesta de ciuda umbla sa-l bage la puscarie. Prietenul vine la mine si ma roaga sa-l salvez. Stiind ca eu am facut armata la graniceri si ca ma pricep la zona sarbilor m-a roaga sa-i dau cateva lectii... Nu stiu ce a facut el toata noaptea ca a doua zi m-am trezit cu el din nou la usa – se ratacise. Acesta a fost momentul cand m-am decis sa plec. Ca sa-mi ajut un prieten sa-si pastreze libertatea Dumnezeu imi oferea o alta libertate ca rasplata: Vestul.

Australia a fost cadoul lui Dumnezeu. Eu doream sa ajung in Suedia, pentru ca asa cum spuneam eu am plecat din curiozitate. Voiam sa stiu unde a ajuns civilizatia. Eram fascinat de nou si de necunoscut. Am vrut sa ajung in varf, in apogeul constiintei, insa nu s-a putut. In lagarul din Italia unde eram acum am aflat ca din Europa esti ajutat sa emigrezi doar in trei tari: America, Canada si Australia. In America nu eram interesat din cauza rasismului asa ca am ales Canada, pentru ca se pleca cel mai repede si cei 2000 de emigranti adunati din toate colturile lumii alergau si se inscriau sa emigreze in functie de asta. Australia era prea departe si nu stiam mare lucru despre ea. Un alt lucru decisiv la renuntarea de a pleca pe cont propriu in Suedia era si faptul ca se obtinea foarte greu cetatenia si dupa circa 10 ani de asteptare puteai sa te intorci in tara. Era o vesnicie in comparatie cu cei doi ani pe care tii promitea Canada si Australia - America patru. Timp de un an Canada nu a mai vrut sa mai ia pe nimeni. Ma saturasem de asteptare si cum Australia incepuse deacum sa ia emigranti lunar m-am inscris si m-am trezit dupa o calatorie de 24 de ore cu avionul, in Melbourne.

Trebuie sa fac o intorsatura aici si sa specific ca dupa sase luni de vest multi dintre romani, printre care si eu, ne-am fi intors inapoi acasa la realizarea ca occidentul nu e mare branza. Vorbesc de anii saptezeci cand in tara nu era chiar asa de rau inca. Frica ca o sa fim batuti si bagati in puscarii ne-a tinut emigranti (am avut un guvern de prosti care si-au batut joc de oameni – nicaieri nu-i ca acasa). Imaginea Romaniei cu care am ramas cand am intors capul dupa ce am trecut fasia trupelor de graniceri nu poate fi egalata de nici un alt colt de pe pamant: tocmai rasarea soarele pe Marila, deasupra Oravitei, si noi eram liberi.




2] ..Primele impresii,, si obstacole intalnite acolo,in noua societate.,

Australia a fost ca o ifirmerie, prea sanitara, cu un pamant prea rosu, cu un soare prea albastru si niste oameni prea respectuosi. Sa spui; ‚te rog’ si ‚multumesc’ la fiecare pas. Painea era prea moale si inghetata prea grasa. Lumea prea rabdatoare si magazinele prea pline - stralucitoare si fara cozi. Am intrat intr-un supermarchet ‚Targhet’, am cazut in genunchi si am inceput sa plang la abundenta marfurilor si a luminii suprapuse pe durerea si intunericul celor din tara - care munceau si nu aveau si m-a intrebam, pe marginea demnitatii in care am fost crescut sa cred: DE CE?

Obstacole! Grija si respectul fata de om e impecabila. Australia e o tara formata din emigranti. Noi, generatia mea am venit la masa pusa. Ni s-e ofera totul gratuit la integrare cu toate acestea trebuie sa recunosc un obstacol: Ne lipseste ‚Tatal’ acea figura care ne-a indrumat si condus de o viata. In tara a gandit PCRul pentru noi aici avem nevoie de un alt PCRu care sa ne ajute sa separam cele doua culturi pe care vom trebui de acum incolo sa le avem si sa le integram permanent pentru a evita asazisa dementa culturala. Ca sa functionezi normal ori integrezi doua culturi in tine bine definite, ori renuti complect la una din ele ca sa eviti SALATA CULTURALA. Este ca si cum ai trai doua vieti. Ca sa faci ceva romanesc trebuie sa gandesti romaneste, ca sa faci ceva australian trebuie sa gandesti englezeste, (se poate zice chiar australieneste). Sa nu uitam ca venim din mitologii diferite. Povestile din copilarie ne dicteaza cine suntem. Ca sa functionezi trebuie sa o iei de la zero – la 26 de ani incepi cu gradinita lor daca vrei sa lupti pe baricadele lor. E o munca dubla. De aceia e grea integrarea. Scuza noastra este ca occidentul australian are o istorie si traditie scurta, si simpla: materialismul. Daca ai bani nu trebuie sa deschizi nici macar gura ca sa ai o casa mare si trei masini parcate in fata, si la asta se rezuma cultura australiana si majoritatea suntem confortabili in ea. Insa daca vrei sa-i provoci la un duel diferenta si necunoasterea culturala e obstacolul care nu te lasa sa-i invingi. Nu poti veni de unde vin ei si ca atare nu poti merge in fata lor – poti fi doar in rand altcum te ratacesti.




3}De unde ai avut curajul pentru a schimba totul si a o lua de la capat???Unii il au din disperare , din revolta fata de un sistem..altii din curiozitate..din dorinta unei vieti mai bune pur si simplu,,,

Nu stiu daca a face bani inseamna curaj In Australia toata lumea face bani. Oamenii se ascund, isi fura caciula singuri cand pretind ca ei nu mai sunt romani. Eu cred ca nu o poti lua niciodata de la capat, cu exceptia in care ai fost lipsit de copilarie si ai fost un zombi si continui sa fii un zombi oriunde te-as pune. A o lua de la capat in Australia e posibil doar material nu si spiritual sau traditional. Un roman n-o poate lua de la capat pentru ca este ca si cum i-ai cere sa fie ‚bolovan’. Comparatia e dura, dar nu e facuta ca sa injosesca cultura australiana ci doar sa arate cat de dramatic sunt ele distantate. Liantul comun care tine multiculturalismul australian este ‚banul’, in rest toti stau acasa in curtile lor cu bucatele, muzica si povestile lor. Deci traim cu toti in romaniile noastre. Eu am in camera de lucru trei postere de un metru in culori cu trei imagini ale Ciudanovitei pe care le-am facut inainte de a pleca de acasa si intre ele ma retrag ca sa-l citesc pe un Emineascu sau pe un Caragiale – sa-mi vindec rana, dorul. Si cam asa fac toti emigrantii din Australia. Sunt convins ca intr-un caz de urgenta toti romanii din diaspora sunt capabili sa-si dea viata pentru ACASA.
Cine m-a tinut in viata si mi-a dat curaj au fost cei de acasa. Gandul ca suntem parte unii din altii si ca acei altii sunt parte demna de aceasta lume si asta o numesc dragoste si recunostinta pentru aproapele tau.



4]Despre increderea in sine ce ne puteti spune???

Stii ca poti face anumite lucruri dar pe masura ce te maturizezi devii tot mai prudent fata de inconstienta deciziilor emotionale.
A crede in fortele tale inseamna a descoperi credinta si a fi constient de ea. Fara credinta esti doar un consumator. Credinta are o alta dimensiune pentru fiecare varsta si cu cat imbatranesti valoarea ei creste. Ea devine mai sfanta. Credinta iti da puteri permanente pentru ca ea e in totul. Increderea ne nastem cu ea, o pierdem ca sa invatam s-o apreciem prin recucerire.



5}}Cum vi s-a aratat viata acolo???? Norme noi, obiceiuri, limba.

Viata in occident mi sa dezvaluit ca un cadou sub pomul de iarna acompaniat de muzica si stelute. Tresaream de cate ori auzeam o vorba romaneasca sau cand se vorbea despre tara. Este extraordinar sa fii real – sa nu minti, sa nu faci din tantar, armasar. Australia e o tara in care condamnatii au fost adusi din Anglia pentru reabilitare, si in doua sute de ani au construit o tara in care lasa-i sticla de lapte in fata usii cu 5 dolari pe ea, sau usa deschisa, si nimeni nu se atingea de ele (cam ca pe vremea lui Vlad Tepes), insa noi emigrantii am reusit sa le schimbam, am profitat de naivitatea lor, am mintit, ei sau infuriat si au venit cu legi noi. Acum toti avem zavoare si gratii in jurul nostru precum europenii. Daca in Romania eram directi aici cu siguranta ca am invatat sa spunem:’te rog’ si ’multumesc’, la fiecare pas. Respectul fata de om.


6}}La ce a trebuit sa renuntati pentru a va acomoda ???

A trebuit sa renunt la partidul comunist si sa incep sa invat sa gandesc singur. Fiecare individ devine o tara comunista precum fiecare corporatie in occident e centralizata economic si se conduce ca o tara comunista.

7]]] Si totusi, drumul integrarii intr_o noua societate , are trepte, piedici,, momente de rezistenta ,,nu se supune chiar de la prima incercare totul precum ar vrea omul,, Despre drumul acomodarii interioare, sufletesti, cate ceva..,,

Depinde ce la adus pe fiecare in occident; devii un miorlait si obsedat duminical in garaj, zdranga, zdranga, vinuri, fripturi si lacrimi pentru tarisoara mea pana pici pe branci, sau te apuci si scrii impotriva guvernului ca sa-l rastorni, sau devii cel mai tare din cerdac.

Societatea australiana nu e asemanatoare cu societatile vestului de care am fost noi obisnuiti sa auzim: cea engleza, franceza, germana, americana, etc. Australia avea o singura clasa in anii,’80 - astazi are doua foarte dinstincte: oameni care cred ca au (sclavii/robotii) si oameni care nici odata nu au destul (superbogati/obsedati dupa avere), si aceasta singura clasa era: ai cat iti trebuie (muncesti=ai, nu muncesti=doar existi, traiesti din ajutorul de somaj, care nu era o rusine.) - de la omul cu venit de ordinul somajului si pana la cel de odinul milioanelor de dollari, in societate oamenii nu se deosebeau intre ei, pentru ca nu existau nici un fel de bariere ca in alte tari, nu existau clasele sociale, adica locuri pentru bogati si locuri pentru saraci. Preturile erau la fel, oameni se imbracau la fel (adica din aceleasi magazine) se intalneau la o bere s-au la iarba verde la o friptura si doctorul si franarul unde mincau, beau si discutau fotbal fara discriminare. Astazi astfel de intalniri se fac numai pe baza de afaceri: vinzi sau cumperi ceva si trebuie sa platesti bilet de intrare la majoritatea dintre ele. Australia este tara unde oamenii vin sa faca avere, nu sa traiasca. Atunci cand vrei sa traiesti realizezi, (daca realizezi) ca-i prea tarziu pentru ca nu te mai poti opri din aceasta goana dupa avere, si guvernul are grija sa te tina interesat, pentru ca din asta traieste si el. Deci ca sa viu inapoi la intrebare raspunsul e: Nu! Australia nu are piedici, trepte sau, opune rezistenta noilor veniti. Singura opozitie sau obstacol e IGNORANTA, sau LENEA. Multi dintre imigrantii din est nu au stiut sa-si doreasca mai mult decat strictul necesar care in australia era acoperit de ajutorul de somaj. Ca sa vrei mai mult trebuie sa-ti schimbi felul de a gandi, sa-ti schimbi cultura or acesta este lucrul cel mai greu in special dupa jumatate de secol de gandire comunista. Sa te acomodezi la felul lor de a vedea lumea (‚...care lume?! Exista altceva decat noi?!’, se intreaba australianul) nu am pututo face dar am trait multi cu gandul ca noi o ducem cu mult mai bine decat 20 de milioane din tara. Sa ma acomodez la ce? La o lume improvizata si sa renunt la cultura romaniei milenare, sa renunt la stramosi?!..., sa renunt si so iau de la zero ar fi cel mai mare sacrilegiu: ar trebui sa renunt la memoria celor 27 de ani, la sanul mamei mele si la cantecele ei de leagan. SUNTETI NEBUNI DACA PRETINDETI ASA CEVA! Toti cei plecati vom muri romani intr-o alta lume.

8]]]Cum se vede Romania de acolo , in perioada de cand ati plecat???

Nici nu cred ca se vede!
Cum o vad eu ca australienii habar n-au ca exista, ca de la impuscarea Ceausestilor nu sa mai intamplat nimic in ea. Romania este o alta tara decat cea pe care am lasato in 1979, la fel si oamenii. Ma simt strain si speriat de ceia ce se intampla in ea. Romania e impartita in doua: in romani care asteapta de la Dumnezeu sa pice ceva, si in smecherii care pretind ca o gospodaresc. Exsista o vorba veche care spune ca:’Banul e ochiul dracului’, banul ia schimbat pe multi de au ajuns sa-si vanda totul pentru ei. Romania este ajutata din interior sa se dizolve in Europa si astfel sa dispara din fata noastra. Se pare ca si puntile care au mai existat pana acum intre Romania si Diaspora incep sa fie abandonate.


9]] Prieteniile conteaza mult , sunt relatii noi, cum s_au inchegat in timp?

Ce intrebare grea... Inspecial in tara unde nici vecinii nu se cunosc intre ei, isi dau doar un’buna ziua’ si se zavorasc in case. Mi-e dor dupa o prietenie ca pe vremuri. Suferinta creaza prietenii. Avutia si lacomia genereaza doar gelozie si concurenta. Capitalismul cultiva individualismul. Prietenia nu este incurajata, parteneriatul insa,’da’.

10]] Se spune ca romanii ,, nu se prea inteleg in diaspora,, ca se invidiaza,, ca nu sunt uniti,,totusi ati incercat sa demonstrati contrariul prin culturala.. ati invins o idee preconceputa?? Cu ce anume a inceput aceasta activitate culturala??

Romanii din generatia comunista au invatat sa critice mult si sigur ca atitudinea aceasta este distructiva, sa vezi numai jumatatea goala a paharului nu ajuta. Romanii ori sunt prosti gramada ori sunt extraordinar de inteligenti, nu stiu din ce categorie fac parte, si nu am reusit nici in ziua de azi sa lamuresc acest mister. Face parte din maturitatea unei natiuni si noi suntem un popor vechi – chiar foarte vechi. Nu-i poti convinge‚’sa participe sau sa sustina’, de parca ei ar sti instinctual ca:’nu se merita’. Romanul e ca pestele il poti pacali numai cu un anumit fel de momeala: sarmalele. Romanii sunt prezenti la toate sarbatorile istorico/religioase si raspund la la toate intalnirile culturale trimise de tara, doar ca ei nu vor sa se lase condusi de nici un fel de organizatii – sunt independenti. Ei asculta si participa pe ascuns.





Veronica Balaj    10/7/2008


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian