Vlahi sunt Români
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a dezbătut problema minoritătii românesti din Serbia, dezbatere blocată de două ori de deputatii sârbi.
Deputatul nostru, Frunda Gyorgy a declarat că amendamentele sârbe au fost respinse.
Cum si în ce fel, presa nu ne informează...Asadar, deputatul german Jurgen Hermann a alcătuit un raport privitor la drepturile românilor din Voivodina si Timoc. „Amendamentul” reprezentantului de la Belgrad, Milos Aligrudici (Ali-Grudici?) a cerut ca VLAHII să fie considerati altceva decât românii, un fel de „popor nou”. (Aligrudici face parte din acelasi partid cu presedintele Tadici).
Aproape în paralel, preotul Boian Alexandru din Mălainita a fost „caterisit” de BOS (Biserica Ortodoxă Sârbească) pentru predicile tinute în limba română, gest absurd al autoritătilor sârbe, din moment ce numitul apartine ortodoxiei din România.
În tonul caragialismului din politica românească, la APCE, o politiciană dâmboviteană, Cornelia Cazacu a votat ÎN FAVOAREA AMENDAMENTULUI SÂRB care îi transformă pe românii din Timoc în vlahi, contrazicând o rezolutie a deputatului basarabean Vlad Cubreacov care a cerut monitorizarea situatiei românilor din Serbia.
După câte se vede, toată lumea actionează „în nume propriu”, exact ca presedintele Băsescu, care n-a consultat poporul înainte de a exprima opinia noastră „natională”, de nerecunoastere a Kosovo.
Iată că presedintele tării vesnic vecine si prietene, Tadici personal, ne-a acordat un premiu pentru panslavism: nerecunoasterea vlahilor ca români si privarea lor de drepturile cultului religios, ale presei si scolii în limba maternă. Nici un răspuns dinspre Cotroceni...
Antecedente: în 1873, V. Iacsici, unul dintre promotorii panslavismului, evidentia identitatea de neam a vlahilor din Serbia cu românii. Alt istoric sârb, T.Georgevici spunea acelasi lucru, în 1906. Lucrurile s-au schimbat după Primul Război Mondial, când, pe timpul Conferintei de Pace de la Paris acelasi Georgevici sustine că românii din Timoc sunt sârbi fugiti în Banat de frica turcilor si românizati înainte de a se reîntoarce. Astfel s-au transformat românii în VLAHI. Probabil că pledoaria istoricului sârb a avut ecou, acoperind vocile contradictorii ale delegatilor români. Aici avem, ce e drept, un hiatus de documentare, domnul Cubreacov probabil fiind mai în măsură să confirme că în Basarabia s-a alcătuit un document semnat de timoceni, prin care această populatie dorea să facă parte din România Mare. Bucurestii n-au fost nici atunci interesati de Sudul Dunării, cum nici de Banatul de Vest, cedat vecinilor, după o ocupare sârbească a întregului Banat timisean si dizolvare a Republicii Bănătene, proclamate în 1918...
Dr. Atanasie Popovici si-a pregătit, în numele vlahilor timoceni, propriul document pentru a fi discutat în cadrul Tratativelor de Pace de la Versailles, în 1919. Acesta a fost redactat la vremea respectivă la Chisinău si a ajuns recent la Timisoara, la ASTRA, societate condusă de scriitorul Cristea Sandu Timoc (!)
„De sute de ani, de când ne ducem viata nemângâiată alăturea de fratii nostri sârbi, niciodată n-a venit cineva la noi cu vreo vorbă de mângâiere, care să trezească în sufletul nostru nădejdea de un trai mai bun si omenesc. Iată acum, noi, cei mai jos iscăliti ca români din Timoc ne întoarcem către voi (cei din România, n.n.) în aceste ceasuri istorice pentru a vă spune. Ati văzut cu totii acest război grozav care tine de peste patru ani si care a pornit tocmai din tara noastră, Serbia. Pentru ce a izbucnit acest război? Pentru că Serbia voia să-i adune la un loc pe toti sârbii ce erau resfirati sub mai multe stăpâniri la un loc, ca să fie o tară mare si puternică...Desi zdrobită, Serbia a iesit biruitoare si a câstigat provincii după care se zbate de sute de ani...România a intrat în răsboiu pentru a alipi la sine Transilvania, Banatul si Bucovina. Si-a mai alipit si Basarabia. Răsboiul acesta s-a dat nu pentru putere, ci pentru dreptate. Ce e drept, nemtii credeau că o să biruiască cu puterea (...) Toti românii alcătuiesc acum o singură tară. Numai că noi, Românii locuitori în Serbia am rămas pe dinafară. Noi n-am înteles cuvântul presedintelui Statelor Unite, Wilson, că fiecare popor e slobod să-si hotărască soarta. Cu toate că suntem de două ori mai multi decât românii din Bucovina, noi nu ne-am bătut capul cu soarta noastră...Dar a sosit momentul să ne spunem cuvântul. Si noi credem că nu putem zice altceva decât că fiind români, dorim Să FIM LA UN LOC CU CEILALTI FRATI AI NOSTRI , cu românii care acum sunt un popor mare. Noi vrem să fim la un loc cu Banatul, Transilvania, cu Basarabia si cu Bucovina. Noi suntem în Serbia o jumătate de milion de români si acum nu mai vrem să rămânem sub sârbi, de la care am suferit atâtea. Ei nu ne lăsau să învătăm în scoli în limba noastră, nu ne lăsau să ne facem biserici românesti...Noi vom cere de la Conferinta de Pace si credem că ea ne va alipi. Stim de curând că guvernul Americii au trimis vorbă regelui României că Statele nu încetează să se îngrijească de dorintele poporului român, că tot pământul unde locuiesc românii să fie într-o tară. Acest lucru nu a fost posibil niciodată. Avem dorintă să rămânem laolaltă cu fratii nostri români. Nimic nu ne mai împiedică să intrăm în granitele României întregului neam românesc”. ( Semnează S.Cotet, I.Nită, L.Bogdan, Dr.A.Popovici.)
Este aceasta cea mai curată limbă română? Este.
P.S. Minoritatea sârbă din România se bucură de toate drepturile: reprezentare în Parlament prin deputatul Slavomir Gvozdenovici, Episcopie la Timisoara, presă cu chirilice, scoală în limba maternă, cenaclu literar, acces la posturi însemnate etc.
Dacă prin mijloace asemănătoare celor folosite de vecini, statul nostru ar „caterisi” reprezentantii de frunte ai minoritătii sârbe si n-ar mai face lobby pentru includerea micii republici balcanice în structurile UE si NATO ?
Nesfârsita blândete românească, pentru a nu-i spune „indolentă” si „lenevie” nu se compară cu, de pildă, implicarea Ungariei în problemele enclavelor maghiare rămase în afara hotarelor.
Celor zece milioane de români aflate în afara tării nu li se cuvine, colea, măcar o vorbă bună?
În afara Societătii ASTRA din Timisoara, a cotidianului Ziua din capitală si a revistei Observatorul din Toronto, se pare că nimeni nu s-a preocupat mai mult de vlahii/români din Timoc.
din Timisoara / LUCIAN BURERIU
|
Lucian Bureriu 10/6/2008 |
Contact: |
|
|
