Testament
Cîne îsi înjură TARA
Fie blestemat să fie
Apăsat cu munți de doruri
Până-n neagra vesnicie.
Neamul cine-si ponegreste,
Ars de ură si de patimi,
Când o fi si-o fi să plângă,
Să n-aibă-n pupile lacrimi.
Cine limba lui si-o uită,
Pribegind prin lumi străine,
N-ar avea de doine parte
Când e trist printre destine.
Cine glia lui si-o rupe
Si-n felii de dor o-mparte
Să nu aibă loc de-o cruce
Si de prunci să n-aibă parte.
... glia, limba, neamul, TARA,
TARA, neamul, limba, glia
Si-un popor ce nu se frânge
Niciodată: ROMÂNIA
George Filip - Montreal
|
