A venit toamna ...
Toamna
Stau la masa mea de scris
Rozâd pixul la un capăt
Supărat că-i lent la scris
Rime licărind în treacăt.
Ploia’n geam tam-tam î-mi bate
Plopu’n vânt se-apleacă mut
Pierzând frunzele roscate
C’ultim zbor la solul ud.
Este frig si zarea-i sumbră,
Mă simt singur, părăsit.
Inspiratie, nici umbră
Si sunt foarte plictisit.
Mi-as dori să’mparti cu mine
Focul stins din semineu
S’asculti pulsul mut din vine
Când te strâng la pieptul meu.
Auzit să fiu
Auzit să fiu de multi as vrea,
Cuvântu-mi dăltuit în piatră
Si umbra-mi, rază dintr-o stea
S-alunge bezna egolatră.
As vrea în urma mea să las
Un semn că am păsit odată,
Să-ti fiu un ghid la drum, compass
Directia bună ce-ti arată.
Spre tine as vrea un pod să-ntind
Să vezi ce simt si-n suflet port
Ce gânduri am, ce zic, pretind
Si-al lumii drag, când voi fi mort.
I Want
I want my voice heard from afar,
My words chiseled in the ground,
My shadow, a projected star,
Ever lighting, ever found.
I want to leave a mark behind,
Create paths that never were,
To guide you as the needful blind
Out of woods of dark despair.
I want to build a bridge to you,
To help you find me and my thought,
To taste, to touch, to see my view
And feel my love, when I’ll be not.
Imbrătisare de Copil
Cum să cuprinzi necuprinsul?
Cum să prinzi în brate marea neîmbrătisată,
Miscarea fluidă a norilor pe cer,
Nestatornicia vântului,
Eterna penetrare a luminii în întuneric
Si nevoia de dragoste a unui copil?
Cu o simplă îmbrătisare
El strânge la pieptuls lui nu doar un trup,
Nu doar o inimă ce primeste căldura suflării lui
Ci încrederea în forta unui adult,
Ce-i asigură zile însorite pe câmpul de joacă,
O lume fericită si îmbelsugată
Si promisiunea unui univers fără probleme.
In schimb el ne oferă
Mângăierea usoară a mânutelor lui
Innodate în jurul grumazului nostru
Si în această febrilă demontratie de dragoste
Trebuie să ne ascundem din ochi teama
Că lumea nu-i asa cum o percepe el
Si că limitatia noastră
Va alunga soarele din privirea lui.
VARA TRECUTA
A trecut si vara asta
Ca un tren accelerat;
Parcă vâd venind năpasta
Timpului de hibernat.
Au trecut zile cu soare
‘ncare nu făcu-i nimic.
Moartă am găsit o floare
Ce-o pusei într-un ibric.
Pisicuta mea vărgată
Nu mai miaună la vecin,
Nici de soareci nu se-agată
Si mă’ntreb dece o tin.
Vecinica mea bondoacă,
Ce-mi zâmbeste mai ades,
Se-omora să umple-o troacă
La burlan, ca plouă des.
Doi bătrâni urcând cărarea
Făr’a privii înapoi
Inotând păreau, pe calea
Înglodată în noroi.
Iar eu stau si-mi vârs năpasta
Prinsă’n stihul unui vers;
A trecut si vara asta
Ca un gând încă nesters.
David Kimel
Thornhill, Ontario
|
David Kimel 10/2/2008 |
Contact: |
|
|
