Ioana Berindei
Aristocratia română, de altfel, extrem de “subtire”, în ciuda numărului relativ mare al celor care încearcă să se legitimeze ca făcînd parte, istoric vorbind, din această zonă, a mai pierdut o personalitate autentică.
Este vorba despre Ioana Berindei, fiică a unei familii de tărănisti, aceea a profesorului universitar de istoria diplomaţiei, Ioan Hudită, si soţie a unui exponent al unei vechi familii boieresti, de fruntasi liberali, Dan Berindei, care a trecut, în aceste zile, la cele vesnice.
Ioana Berindei a fost arestată în 1950 pentru învinuiri imaginare, asa cum se obisnuia, si a născut în închisoare. Copilul ei a crescut 11 luni la Jilava, Văcăresti, Mislea si iar Văcăresti.
Desigur, viata Ioanei Berindei nu poate fi cuprinsă în cîteva rînduri.
Relevant mi se pare, acum, la trecerea ei în nefiintă, într-o perioadă în care se poartă ura, ura adîncă, menită să dezbine si să distrugă, să contribuie la ascensiunea celor care o propagă, modul în care Ioana Berindei, dincolo de patimi, cu o atitudine, într-adevăr, aristocratică, s-a pronuntat asupra a cum ar trebui să fie scrisă istoria acelor ani cumpliti: “Fără ură. Fac o pledoarie pentru umanitate, umanism, corectitudine. Şi pentru a face istoria dreaptă, fără părtinire. Fără ură. Nu stiu dacă mă puteti întelege. După documente adevărate. Să foloseşti sursele si să nu le interpretezi după capul tău, după interesul de partid. Pentru că atunci nu mai faci istorie, faci politică. Istoria, cercetarea istorică trebuie despărtite de politică”.
Simplu, emoţionant.
Într-o tară în care, o anumită parte a “intelighenţiei”, cuprinzînd urmasi ai tortionarilor, fosti profitori ai regimului comunist etc. etc., face istorie de partid, atitudinea Ioanei Berindei este, desigur, greu de digerat.
Ea rămîne, însă, un reper, izvorît dintr-o constiintă exemplară.
Nota Observator
O carte . in dialog cu Ioana Berindei a fost scrisa de Lavinia Betea pe care autoarea a prezentat-o la cenaclul revistei Observatorul
|
