Sublinieri - Toamna
recapitulare-
Mi-ar trebui ceva idei! Cred si eu, cui nu i-ar trebui? Sau, ma rog, chiar daca nu i-ar trebui oricui, ideile, vreau să zic, mie mi-ar trebui. si ce e curios este că nu-mi lipsesc, de fapt, dar sunt fixe, obsessive, se asează pe o singură traiectorie si oricât m-as chinui să deviez ma izbesc de o incapacitate organică, pe româneste zis: nu sunt în stare! M-am prostit? Te pomenesti! Daą nu cred. Mi-a inceTosat politicul mintea, dar nici chiar asa. Sigur, efortul de a iesi din cercul vicios al interpretării a orice si a oricui prin politic pare a fi facil de vreme ce nu pot să sar in afara lui, să ma plimb eventual pe aleile parcurilor, să łdau o fug㲠pana la Paris, să zicem, doar asa de dragul reeditării unor întâlniri memorabile, să-mi imaginez o vizită la Toledo si o confruntare ł în direct˛ cu El Greco, să scriu, în sfârsit, despre Mississippi si mai ales despre impactul traversarii lui- Rubicon personal- peste care trecând m-am simTit ca intrand in legendă si, în ultimă instantă, să întorc spatele, łpe bune˛, unor viziuni deformate, aberante, de care m-am săturat ca de łmere pădureTe˛, cum zicea tata incluzând în grimasa acrelii întregul dispreT cu care primea schimonoseala politică a łnoului˛. Usor de zis! Pe urmă łbătalia˛ continuă si, ca să fie clară o absurdă interpretare a posibilului în imposibil, scriu. Fără politic, însă. Si pentru ca e septembrie, las altora aniversarea, comemorarea as zice eu, dirijată de corectitudinea profesorală, a lui 911, mă rezum la simpla enunTare a uraganului Katrina si a urmărilor lui, stau cuminte în łbanca mea˛ si astept să văd ce face Gustav ; huricanele astea mă scot din sărite cu numele loc cumsecade, adunate cam de prin toate colTurile lumii si vehiculate cu atâta insistenTa că devin personale, un fel de musafir din ăla pe care nu-l stii, dar, absurd, Ti-l doresti tocmai pentru ca nu-l stii, prezenTa cotidiana ca stirile alea politice cu care ne intoxică CNN-ul - dar, mă rog- e mai bine să nu emit judecăTi de valoare, pentru că dincolo de tragedia umană, semnele diluării valorilor cu care istoria ne-a deprins din când in când, pe bună dreptate sau nu, devin din ce în ce mai vizibile, mai sâcâitoare, mai dureroase chiar. Ne cam bălăcim in mentalitatea de turmă incapabilă a se orienta fără cărmaci, e degradant, obositor si. gata, trebuie să întorc spatele momentului acesta în care am senzaTia că nu mai mergem in două picioare. łTrebuie să recunosc că puterea de a distruge este enorm superioară puterii de a construi, căci este in total accord cu cea mai puternica lege a lumii˛( Paul Valery in traducerea Gabrielei Negranu)
Ce frumos e septembrie! Nu-i asa? Chiar cu Bacovia la porTile lui, septembrie ne învălue în auriul łligheanului cu miere˛ cum denumea cineva, nu-mi mai aduc aminte cine, soarele toamnei timpuri. BanalitaTile salvează poticnelile scriitoricesti, ca să le eviTi łtrebuie să intri în tine înarmat până-n dinTi˛ (tot Valery) si asta e abia distanTa măestriei, dimensiunea posibilului, acel posibil de care vorbeam mai sus, ca o intrare viabilă î n imposibil, pentru că ce altceva ar fi pretenTia absolută a lui Paul Valery?
E, dar de unde atâta armament ? Că dacă îl ai te descurci, dacă nuSS..˛paste murgule s-asteaptă!˛
Totusi, ce frumos e septembrie! Banal sau nu, retin aprecierea si dacă n-am puterea să elaborez în continuare sar fuga la Macedonski: łZâmbeam la orice rază venea să mă mângâie, Eram senin si vesel si Orient si-Apus si sufletu-mi întocmai ca fumul de tămâie Pe-o notă de-armonie se ridica în sus!˛ (Noaptea de Septembrie)
Vara este o stare, o modalitate da a trăi în spaTiul definit de intensitatea absorbtiei temporale, o localizare simbiotică între a fi si a intui, ceea ce inseamnă percepTie imediată plus consum. E pur si simplu, VARA!
Septemrie nu e vară. O lumină lină se înscrie pe culorile usor alterate, poate răvăsite de ritmurile estivale, soarele alunecă distantandu-se prudent, aerul respiră calm, eliberat, cadentele crepusculare trimit în sfere ideatice si ne instalăm la portile toamnei, nu atât cu stiinTa trairilor intense, cât cu întelepciunea traducerii lor.
Să reiau?
Ce frumos e septembrie!
Maria Cecilia Nicu/ sept-2008 pt. Observatorul
|
Maria Cecilia Nicu 9/16/2008 |
Contact: |
|
|