Stefan Iordache
Duminicã, 14 Septembrie 2008 actorul Stefan Iordache a încetat din viata, intr-un spital din Viena.
La inceputul acestei saptamani, acorul a fost internat la Spitalul Elias, pentru unele investigaþii medicale, el suferind de leucemie.
Stefan Iordache a tinut ascunse problemele sale de sanatate chiar si de prieteni, nimeni nestiind de boala de care sufera.
Trensferat ulterior la un spital din Viena, Stefan Iordache a incetat din viata in urma unui stop cardio-respirator.
ªtefan Iordache s-a nãscut la 3 februarie 1941 la Calafat ºi a copilãrit la Bucureºti. În 1959 a dat admitere la Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã ºi a fost admis, dupã ce, în anul precedent, nu reuºise sã intre la Facultatea de Medicinã ºi practicase diverse meserii. A absolvit în 1963, la clasa lui Dinu Negreanu ºi ºi-a dat examenul de licenþã cu rolul principal din "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi opritã". Printre colegii sãi de generaþie se aflã alþi mari actori Irina Petrescu, Valentin Uritescu, Grigore Gonþa, Itta Marcu, Dionisie Vitcu ºi Alexandrina Hallic.
Stefan Iordache a fost cãsãtorit de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, profesorul universitar doctor Mihaela Tonitza-Iordache.
În jumãtatea de secol ce a trecut de când a atins scena de teatru, "Regele Scamator" a ajuns unul dintre cei mai apreciaþi si respectaþi actori. Desi nu a renunþat la casa din Capitalã, Stefan Iordache s-a refugiat la proprietatea sa, pe care o avea de 15 ani, într-un sat de lângã Bucuresti, unde îsi pregãtea, în liniste, rolurile, citea, cultiva meri, fãcea vin sau taie iarba.
Cariera în teatru
Stefan Iordache a debutat în 1963 la Studioul Casandra, cu rolul lui Arthuro Ui, în piesa "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi opritã". De la debut, ªtefan Iordache a întruchipat mari personaje din dramaturgia universalã ºi naþionalã, în montãri spectaculoase sub bagheta unor mari regizori români.
În Bucureºti, a jucat pe scena teatrului "C. I. Nottara" pânã în 1977, apoi la Teatrul Mic pânã în 1990. A fost angajat al Teatrului Naþional din Craiova, unde s-a remarcat ºi prin rolurile din "Titus Andronicus", spectacolul montat de regizorul Silviu Purcãrete, în 1992, care a marcat începutul ascensiunii internaþionale a teatrului craiovean.
ªtefan Iordache a interpretat Regele în "Viziuni flamande" în 1968, Raskolnikov în "Crimã ºi pedeapsã" în anul 1970, spectacol montat de Sanda Manu, apoi Hamlet în 1974, Consulul Groti în "Sã îmbrãcãm pe cei goi" în 1978, Richard de Gloucester în "Richard III" în 1983, Iisus în "Maestrul ºi Margareta" în 1980, în regia Cãtãlinei Buzoianu. A continuat cu Generalul Cearnota în "Fuga" de Mihail Bulgakov în anul 1995 ºi, în 2000, cu John Barrymore din "Barrymore", piesã montatã de Gelu Colceag.
Stefan Iordache s-a remarcat si in spectacole de musical. A jucat în "Au fost odatã douã orfeline", "Adio, femei!" si "Bunã seara, domnule Wilde!".
În 2003, a jucat în "Lolita", dupã Nabokov, spectacol la Teatrul Mic, în regia Cãtãlinei Buzoianu, cu o adaptare scenicã semnatã de Mihaela Tonitza-Iordache, avându-i ca parteneri pe Stefana Zamfirescu si Mihai Dinvale. În 2004, a interpretat rolul Alex din "Alex si Morris".
Cel mai recent rol al sãu este Prinþul Potemkin în piesa "Ecaterina cea Mare", de George Bernard Shaw, pusã în scenã, în 2008, de regizorul Cornel Todea la Teatrul Naþional Bucuresti, în care partenerã de scenã i-a fost Maia Morgenstern.
A primit Premiul UNITER pe anul 2001 pentru cel mai bun actor, pentru rolul titular din "Barrymore".
În anul 2004, la editura Nemira, a apãrut cartea “Regele scamator, Stefan Iordache”, semnatã de criticul teatral Ludmila Patlanjoglu. Lucrarea este o biografie a actorului si cuprinde si memoriile pe care actorul a acceptat sã ºi le scrie, în mod special, pentru aceastã carte. Pe coperta “Regelui Scamator”, actorul aminteste o predicþie a bunicii sale: "Bre, muicã, tu scamatoriu o sa te faci!" si îi si rãspunde acesteia: "Mama mare, de acolo, pe oi fi, sã stii cã zicerea matale, care acum îmi sunã un pic si a blestem, s-a împlinit".
Filmografie
Stefan Iordache a debutat în cinematografie în 1964, în "Strãinul". Au urmat rolurile din "Dimineþile unui bãiat cuminte" în 1966, "Bietul Ioanide" în 1979, "Pruncul, petrolul ºi ardelenii" ºi "De ce bat clopotele, Miticã?" în 1981, "Glissando", în 1985, "Noiembrie, ultimul bal" în 1989, "Hotel de lux" în 1992, "Cel mai iubit dintre pãmânteni" în anul 1993, "Eu sunt Adam" în 1996, "Omul zilei" în 1997 ºi "Faraonul" în anul 2004.
Actorul a fost distins cu numeroase premii: Karlovy Vary 1964, pentru "Strãinul", ACIN 1978 pentru "Ediþie specialã", ACIN 1984 pentru "Glissando", ACIN 1989 pentru "Noiembrie, ultimul bal".
ªtefan Iordache a primit, în anul 2006, Premiul de Excelenþã al Festivalul Internaþional de Film Transilvania.
Colaborãri în muzicã
S-a remarcat ºi prin colaborãrile pe care le-a avut cu soliºti ai muzicii uºoare. ªtefan Iordache a înregistrat albume de muzicã uºoarã împreunã cu Sanda Ladoºi ºi Elena Cârstea, dar ºi romanþe, interpretate împreunã cu Gheorghe Dinicã, Monica Anghel, Nelu Ploieºteanu ºi Marius Mihalache. Cel mai recent album al sãu a fost lansat în 2007, "Magazinul de vise", despre care spune cã "este dedicat femeii, iubirii".
Într-un interviu acordat la 22 iulie 2008 "Jurnalului Naþional", Stefan Iordache a declarat cã nu vrea sã se mai implice în societate, cã acordã pentru ultima datã un interviu si cã ce se întâmplã acum în România nu mai poate fi caracterizat nici de sensul peiorativ al ideii de telenovelã.
"Este ultima mea aparitie în public, în afara scenei, acolo unde bate inima mea", a mai spus actorul. "Nu mai vreau sã trãncãnesc, la ce foloseste? Sînt mîhnit. Nici vehement si nici supãrat. Mâhnit. Vorbim cu totii în vînt, pentru cã nimic nu se schimbã", a continuat Stefan Iordache.
|
Mitel Popa 9/14/2008 |
Contact: |
|
|
