Stefan Iordache
Duminică, 14 Septembrie 2008 actorul Stefan Iordache a încetat din viata, intr-un spital din Viena.
La inceputul acestei saptamani, acorul a fost internat la Spitalul Elias, pentru unele investigații medicale, el suferind de leucemie.
Stefan Iordache a tinut ascunse problemele sale de sanatate chiar si de prieteni, nimeni nestiind de boala de care sufera.
Trensferat ulterior la un spital din Viena, Stefan Iordache a incetat din viata in urma unui stop cardio-respirator.
Ștefan Iordache s-a născut la 3 februarie 1941 la Calafat și a copilărit la București. În 1959 a dat admitere la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică și a fost admis, după ce, în anul precedent, nu reușise să intre la Facultatea de Medicină și practicase diverse meserii. A absolvit în 1963, la clasa lui Dinu Negreanu și și-a dat examenul de licență cu rolul principal din "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprită". Printre colegii săi de generație se află alți mari actori Irina Petrescu, Valentin Uritescu, Grigore Gonța, Itta Marcu, Dionisie Vitcu și Alexandrina Hallic.
Stefan Iordache a fost căsătorit de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, profesorul universitar doctor Mihaela Tonitza-Iordache.
În jumătatea de secol ce a trecut de când a atins scena de teatru, "Regele Scamator" a ajuns unul dintre cei mai apreciați si respectați actori. Desi nu a renunțat la casa din Capitală, Stefan Iordache s-a refugiat la proprietatea sa, pe care o avea de 15 ani, într-un sat de lângă Bucuresti, unde îsi pregătea, în liniste, rolurile, citea, cultiva meri, făcea vin sau taie iarba.
Cariera în teatru
Stefan Iordache a debutat în 1963 la Studioul Casandra, cu rolul lui Arthuro Ui, în piesa "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprită". De la debut, Ștefan Iordache a întruchipat mari personaje din dramaturgia universală și națională, în montări spectaculoase sub bagheta unor mari regizori români.
În București, a jucat pe scena teatrului "C. I. Nottara" până în 1977, apoi la Teatrul Mic până în 1990. A fost angajat al Teatrului Național din Craiova, unde s-a remarcat și prin rolurile din "Titus Andronicus", spectacolul montat de regizorul Silviu Purcărete, în 1992, care a marcat începutul ascensiunii internaționale a teatrului craiovean.
Ștefan Iordache a interpretat Regele în "Viziuni flamande" în 1968, Raskolnikov în "Crimă și pedeapsă" în anul 1970, spectacol montat de Sanda Manu, apoi Hamlet în 1974, Consulul Groti în "Să îmbrăcăm pe cei goi" în 1978, Richard de Gloucester în "Richard III" în 1983, Iisus în "Maestrul și Margareta" în 1980, în regia Cătălinei Buzoianu. A continuat cu Generalul Cearnota în "Fuga" de Mihail Bulgakov în anul 1995 și, în 2000, cu John Barrymore din "Barrymore", piesă montată de Gelu Colceag.
Stefan Iordache s-a remarcat si in spectacole de musical. A jucat în "Au fost odată două orfeline", "Adio, femei!" si "Bună seara, domnule Wilde!".
În 2003, a jucat în "Lolita", după Nabokov, spectacol la Teatrul Mic, în regia Cătălinei Buzoianu, cu o adaptare scenică semnată de Mihaela Tonitza-Iordache, avându-i ca parteneri pe Stefana Zamfirescu si Mihai Dinvale. În 2004, a interpretat rolul Alex din "Alex si Morris".
Cel mai recent rol al său este Prințul Potemkin în piesa "Ecaterina cea Mare", de George Bernard Shaw, pusă în scenă, în 2008, de regizorul Cornel Todea la Teatrul Național Bucuresti, în care parteneră de scenă i-a fost Maia Morgenstern.
A primit Premiul UNITER pe anul 2001 pentru cel mai bun actor, pentru rolul titular din "Barrymore".
În anul 2004, la editura Nemira, a apărut cartea Regele scamator, Stefan Iordache, semnată de criticul teatral Ludmila Patlanjoglu. Lucrarea este o biografie a actorului si cuprinde si memoriile pe care actorul a acceptat să și le scrie, în mod special, pentru această carte. Pe coperta Regelui Scamator, actorul aminteste o predicție a bunicii sale: "Bre, muică, tu scamatoriu o sa te faci!" si îi si răspunde acesteia: "Mama mare, de acolo, pe oi fi, să stii că zicerea matale, care acum îmi sună un pic si a blestem, s-a împlinit".
Filmografie
Stefan Iordache a debutat în cinematografie în 1964, în "Străinul". Au urmat rolurile din "Diminețile unui băiat cuminte" în 1966, "Bietul Ioanide" în 1979, "Pruncul, petrolul și ardelenii" și "De ce bat clopotele, Mitică?" în 1981, "Glissando", în 1985, "Noiembrie, ultimul bal" în 1989, "Hotel de lux" în 1992, "Cel mai iubit dintre pământeni" în anul 1993, "Eu sunt Adam" în 1996, "Omul zilei" în 1997 și "Faraonul" în anul 2004.
Actorul a fost distins cu numeroase premii: Karlovy Vary 1964, pentru "Străinul", ACIN 1978 pentru "Ediție specială", ACIN 1984 pentru "Glissando", ACIN 1989 pentru "Noiembrie, ultimul bal".
Ștefan Iordache a primit, în anul 2006, Premiul de Excelență al Festivalul Internațional de Film Transilvania.
Colaborări în muzică
S-a remarcat și prin colaborările pe care le-a avut cu soliști ai muzicii ușoare. Ștefan Iordache a înregistrat albume de muzică ușoară împreună cu Sanda Ladoși și Elena Cârstea, dar și romanțe, interpretate împreună cu Gheorghe Dinică, Monica Anghel, Nelu Ploieșteanu și Marius Mihalache. Cel mai recent album al său a fost lansat în 2007, "Magazinul de vise", despre care spune că "este dedicat femeii, iubirii".
Într-un interviu acordat la 22 iulie 2008 "Jurnalului Național", Stefan Iordache a declarat că nu vrea să se mai implice în societate, că acordă pentru ultima dată un interviu si că ce se întâmplă acum în România nu mai poate fi caracterizat nici de sensul peiorativ al ideii de telenovelă.
"Este ultima mea aparitie în public, în afara scenei, acolo unde bate inima mea", a mai spus actorul. "Nu mai vreau să trăncănesc, la ce foloseste? Sînt mîhnit. Nici vehement si nici supărat. Mâhnit. Vorbim cu totii în vînt, pentru că nimic nu se schimbă", a continuat Stefan Iordache.
|
Mitel Popa 9/14/2008 |
Contact: |
|
|
