Sonetul varstei de aur
Frumoasã e, dar s-o privesti refuzi,
Iar când “de aur” ceilalti o numesc
Îti frângi tãcerea între ochii uzi
Si te ascunzi de vulgul omenesc…
Pe vremuri doar cu tinerii ai stat?
Dar azi aceiasi sunt, cu tine-n rând!
De ce nu-i vezi la fel? De ce ti-e dat
Sã cugeti timpul tãu cu-al lor, tãcând?
De simpla ta splendoare sã nu fugi,
Ci trunchiul drept ridicã-ti înspre cer
Esti azi ca pomu-nconjurat de rugi,
Cu dansul frunzei frate efemer.
Tu falnic, peste foile ce tac
Vei triumfa, golit, dar tot copac!
|
Veronica Lerner 9/1/2008 |
Contact: |
|
|
