Strada: Nu imi aduc aminte numele
Actorului papusar Ionescu
Dis de dimineata, mergand cu tramvaiul spre serviciu, il zaresc pe marele actor, (nu imi aduc aminte numele). Sedea pe o banca, singur, si privea inainte. In fata lui, coloane de masini grabite.
De cativa ani, marele actor este pensionar. Pentru o clipa, m-am gandit cati dintre oamenii de la volanul masinilor si-l vor fi adus aminte. Pe el, pe marele actor ( nu imi aduc aminte numele ), marele papusar, neinfricatul capitan de vas care infrunta cu micutii lui camarazi toti raii meridianelor pamantului, pe el, zmeul ( nu imi aduc aminte numele), care la batranete ajunge un zmeu bun, pe el, viteazul ( nu imi aduc aminte numele ), in fata caruia mai tremura si azi toti netrebnicii lumii.
Marele actor era imbracat in vesminte vatuite, cu picioarele goale incaltate in sandale. Avea barba si mustatile albe, si capul usor aplecat intr-o parte.
Cred ca ar mai fi jucat si acum, dar, pur si simplu, nu mai avea putere. Decat sa stea pe banca, si sa priveasca inainte.
M-am gandit ca marele actor ( nu imi aduc aminte numele ), precum si micii actori, precum si marii si micii casieri, pompieri, scenografi, regizori, croitori, manipulanti, si cate si mai cate meserii si profesii, din jurul teatrelor oraselor, asteapta, la pensie, pe o banca, singuri, dimineata, sa opreasca o masina grabita in fata lor. Sa coboare geamul electric. Sa i spuna: Eu sunt copilul de acum douazeci-treizeci-patruzeci de ani. Va multumesc pentru ca ati jucat si pentru mine in zeci de spectacole, la pretul unei paini. Si ati juca si acum, dar avem alt drum.
Dar masinile se rasfira in fata lui, precum culorile unui curcubeu, si ii ridica astazi, cand nu isi mai este util nici lui, ii dedica cu ultimele cuceriri de varf ale tehnologiei, un monument fabulos: Monumentul Uitarii. Pe care scrie un singur nume. Nu imi aduc aminte numele.
|
Jianu Liviu-Florian 8/29/2008 |
Contact: |
|
|
