" Amurguri "
Pentru rubrica “Poezia”
de la Dudi Tãimãnescu Bãlãita -
sonete din Vol. “Anamarol, Ian., 2007:
Prea târziu
Pe strada cu privirile mioape
îmi zboarã dorul lâng-un felinar
si-aripile-mi îsi taie-acerb hârtoape
spre visul însorit imaginar.
Din dãruiri nu cântãresc iubirea
vibratã-n irosire fãrã sir.
Ador cu ochi-nchisi nemãrginirea
pe-orbita cãreia, supus, mã-nsir.
În dans amãgitor - ignor oprirea.
Când însã flama suge-ameþitoare,
draconic întetindu-si dogorirea,
aripile-mi mai mici si mai usoare
îi înteleg - buimace – uneltirea.
Da-i prea târziu, cã zboru-i ars …si moare.
De n-am fi jar întâi…
Din timp - toti am venit a fi fãrâmã
a timpului sortit sã ne împartã
între o pânzã-n zbor si o parâmã
pe un tangaj ce-i cârmuit de soartã.
Trãirea-i luptã fãrã izbãvire,
iar zarurile de-au fost aruncate
tot mai râmâne-un gând care s-aspire
la pãcãlirea portii cu lãcate.
Tãcerea ni-e catarg de-ntelepciune
unde poltroneria-si leagã nodul,
e un aluat dospit pe-amãrãciune
când te-nfrãtesti cu dracul, sã treci podul.
De n-am fi jar întâi, ci doar tãciune,
instinctul nostru cum si-ar coace rodul?
Taci, gândule!
Taci, gândule, vorbeste doar cu tine,
nu izvorî din cremene fierbinte!
Chiar dacã simti cã slova ta nu minte,
înghite-ti limpezimile alpine
si-ncearcã sã prelingi printre cuvinte
doar mãguliri de strãluciri veline,
rãstoarnã în potir peste toxine
virtutea mierii care va s-alinte!
Perfectioniste lacuri solitare
cu pistia-si abundã primenirea
când dau la-ntelepciune ascultare.
Nu-i pueril sã-mi irosesc fosnirea
gândind ca mãtrãgunele precare
n-au pariat deja cu Nemurirea?
Dudi Tãimãnescu Bãlãita / Vancouver
|
Dudi Tãimãnescu Bãlãita 8/27/2008 |
Contact: |
|
|
