Canada din suflet
Există putine tări, locuri, „locatii”, în care spiritualitatea cetăteanului român emigrat îsi poate păstra si afirma temperamentul si valoarea. Actualmente pe locul întâi este, indubitabil, Canada. Ea e dispusă a-si rezolva în modul cel mai curat problemele umane, care există, ca pretutindeni: echilibrul între civilizatiile europene si asiate, recunoasterea valorii de exceptie în favoarea evolutiei omenirii, dar si acordarea „sansei” celor deschisi spre perfectiune si profesionalism. Mai există ezitări, între acceptarea unei mase de nou-veniti si cultivarea predilectă a individualitătilor superdotate, care ar putea dislocui o parte din multimea care acceptă un salariu minim, pentru o prestatie modestă. Canada viitorului poate nu va mai continua multă vreme să fie deschisă, ca acum. Precum orice tară „vârf de lance” în civilizatia mondială, va trebui să dea un semnal pozitiv calitătii umane, ridicând stacheta în competitia valorilor...
Suntem un grup de părinti timisoreni ai căror copii s-au stabilit în această tară mirifică. Putem spune că, de atunci Canada este patria din sufletul nostru, pe care o descoperim zilnic, de la distantă. Ei, copiii au realizat destul de mult acolo, într-un timp scurt. Materialul uman, zestrea lor genetică este de exceptie: bine pregătiti, în domenii căutate azi, ei provin si dintr-o ambiantă de multiculturalitate. Dar această nouă patrie putea câstiga si mai mult, acordând mai mult. Mi se pare bizar să pretinzi celui care tocmai a coborât din avion, „vechime canadiană”; nu este un criteriu valoric, deci e irelevant, ba chiar amuzant. Este o măsură pentru protectia nativilor, spre a nu le stârni acestora suspiciuni, îngrijorări. Însă e destul de ciudat un anume egalitarism, care nu are nimic comun cu acordarea de sanse egale la start: când ti se spune că ar fi de dorit să nu arăti tot ceea ce stii, pentru a nu-i surclasa pe altii, mai putin dotati, dar care vor să lucreze ieftin, aici sistemul îsi dezgoleste o mică slăbiciune. Este Canada prea mare pentru propria sa administratie? Cunoastem acest fenomen din România, unde, clar, guvernantii sunt depăsiti de problemele mari dintr-un teritoriu mare. Am fi vrut să nu să existe în Canada noastră din suflet această goană după mână de lucru ieftină. Să fie pretuit creierul românesc la justa lui valoare. Să nu fie românii nevoiti să spună că vin din altă tară decât România.
Si asa, sperăm că Lumea Nouă nu-si uită originile si că mai poartă, în suflet, ceva din multiculturalitatea europeană.
|
Lucian Bureriu 8/26/2008 |
Contact: |
|
|
