Canada din suflet
Existã putine tãri, locuri, „locatii”, în care spiritualitatea cetãteanului român emigrat îsi poate pãstra si afirma temperamentul si valoarea. Actualmente pe locul întâi este, indubitabil, Canada. Ea e dispusã a-si rezolva în modul cel mai curat problemele umane, care existã, ca pretutindeni: echilibrul între civilizatiile europene si asiate, recunoasterea valorii de exceptie în favoarea evolutiei omenirii, dar si acordarea „sansei” celor deschisi spre perfectiune si profesionalism. Mai existã ezitãri, între acceptarea unei mase de nou-veniti si cultivarea predilectã a individualitãtilor superdotate, care ar putea dislocui o parte din multimea care acceptã un salariu minim, pentru o prestatie modestã. Canada viitorului poate nu va mai continua multã vreme sã fie deschisã, ca acum. Precum orice tarã „vârf de lance” în civilizatia mondialã, va trebui sã dea un semnal pozitiv calitãtii umane, ridicând stacheta în competitia valorilor...
Suntem un grup de pãrinti timisoreni ai cãror copii s-au stabilit în aceastã tarã mirificã. Putem spune cã, de atunci Canada este patria din sufletul nostru, pe care o descoperim zilnic, de la distantã. Ei, copiii au realizat destul de mult acolo, într-un timp scurt. Materialul uman, zestrea lor geneticã este de exceptie: bine pregãtiti, în domenii cãutate azi, ei provin si dintr-o ambiantã de multiculturalitate. Dar aceastã nouã patrie putea câstiga si mai mult, acordând mai mult. Mi se pare bizar sã pretinzi celui care tocmai a coborât din avion, „vechime canadianã”; nu este un criteriu valoric, deci e irelevant, ba chiar amuzant. Este o mãsurã pentru protectia nativilor, spre a nu le stârni acestora suspiciuni, îngrijorãri. Însã e destul de ciudat un anume egalitarism, care nu are nimic comun cu acordarea de sanse egale la start: când ti se spune cã ar fi de dorit sã nu arãti tot ceea ce stii, pentru a nu-i surclasa pe altii, mai putin dotati, dar care vor sã lucreze ieftin, aici sistemul îsi dezgoleste o micã slãbiciune. Este Canada prea mare pentru propria sa administratie? Cunoastem acest fenomen din România, unde, clar, guvernantii sunt depãsiti de problemele mari dintr-un teritoriu mare. Am fi vrut sã nu sã existe în Canada noastrã din suflet aceastã goanã dupã mânã de lucru ieftinã. Sã fie pretuit creierul românesc la justa lui valoare. Sã nu fie românii nevoiti sã spunã cã vin din altã tarã decât România.
Si asa, sperãm cã Lumea Nouã nu-si uitã originile si cã mai poartã, în suflet, ceva din multiculturalitatea europeanã.
|
Lucian Bureriu 8/26/2008 |
Contact: |
|
|
