Maria, Mama
Lumea tot mai amara, ce o stricam, Fecioara, Acoper-o cu Pruncul, cu Taina-Ti, si Vesmantul, Si liber precum caii, sa zburde si Cuvantul Ce naste, si mangaie a pruncilor povara –
Cu cat, nevinovata, intreaga noastra vina Ne duce mai departe de Domnul, si de Tine, Cu-atat ne-mpartaseste, si scalda in Lumina, Si –n locul nostru faca, ce nu mai stim - un bine –
Tot mai grabiti, ne-asteapta, mai lacomi, ne rasare, Tot mai satui, ne rabda, nemultumiti, ne poarta, Si roua cea de sange, si lacrima, de sare, Spre tinda Casei Tale, tocmeste-ni-le poarta –
Maicuta, cum e mama, si ea, cum e pamantul, Maicuta, cum e mama, si ea, cum este cerul, Hraneste-ne cu sanii, infasa-ne cu vantul, Ca si noi iti vom trece, prin inima, ca fierul –
Si Caini, si rai, si Iude, si furi cazand intr-una, Si doar desertaciune pe inima Ta pura, Ingaduie, Maicuta, sa-Ti gangurim cununa De-ati fi copiii care in lut, te dau de-a dura…
|