Interpretari : Am inceput sa imbatranesc...
“Desi mai cred ca m-i se pare…”
Eram un grup de baieti tineri pe care, in respectarea memoriei a unora dintre noi, nu indraznesc sa-i numesc ”cheflii”. Auzisem melodia Ioanei Radu de zeci de ori si nu ne prea facea justitie. Tineretea si voia buna fierbea in noi si doar de gandul batranetii nu ne ardea pe atunci. La paharul mereu plin si la taifasul pe cinci voci, melodia ne parea pe atunci nelalocul ei. Doar cand veneam acasa si dadeam pieptul cu problemele cotidiene ale parintilor sau ale bunicilor, doar atunci intelegeam ca e o problema.
Deseori privirea m-i se oprea scrutatoare la fata mamei, cu ridurile care incepeau sa-si faca prezenta si gandurile ma purtau fara sa vreau la cutioarele cu crema si alifii care nu isi prea indeplineau sperantele pe care mama si le punea in ele. Pe un fotoliu invechit si ros de patina vremii sedea bunicul si motaia. Eram sigur ca si el la randul lui si-o fi petrecut candva ceasurile la carciuma din coltul strazii unde prietenii lui chicoteau sau faceau haz unul de celalalt. Ce n-asi fi dat sa stiu ce se perinda pe ecranul memoriilor lui!
Am stiut sau mai putin despre “varsta de aur”. Vedeam batrani garboviti trecand incet parca masurandu-si pasii iar altii imbatraniti frumos, cu parul ca platina, inalti si tari ca brazii si care nu se vaitau ca batranetea ar purta cu sine “haine grele”. E adevarat ca se vaitau de distanta care parca a crescut dintre casa si statia de autobus sau ca ziarul a inceput sa tipareasca litere mult mai mici. Si ce era cu apropoul adus de versurile lui Minulescu despre “un batran si o babuta care, pare-se, aratau ca doua jucarii stricate ce mergeau tinandu-se de mana”? Bunicul meu ma privea mustrator.
Si ca sa fac povestea mai scurta, saptamanile trecute am auzit ca o tanara pereche pe care o cunosc indeaproape sarbatorisera nu de mult sapte ani de la nunta lor. Perechea fericita, copiii unor prieteni, imi este tare draga. Am auzit noutatea si nu prea mi-a venit sa cred. Vorba Ioanei Radu:”Fetita mea, ieri un copil…”
Il cunoscusem pe baiat pe cand avea 6-7 ani in casa bunicilor lui din Drumul Sarii. Dupa ani si ani si-a legat viata aici in Toronto, de aleasa inimii lui. Acum sarbatoreau 7 ani de la nunta. Si eu, unde ma plasam eu? Daca mama mirelui devenise mama-soacra si au mai trecut sapte ani de atunci, insemneaza ca eu am imbatranit.
Sau daca baiatul meu care a terminat studiile la “Queens University” in Kingston (Ont) si-a inregistrat acum fiul la aceeasi facultate, este si asta un semn ca eu am trecut la pastura verde? Aha, de aceea platesc mai putin la TTC si la cinematografe!! Si, ca sa puna sare pe rana, am primit si o legitimatie de “senior”. Putina burtica, chelia e subiectul glumelor care spun ca nu parul cade, ci chelia creste.
Si mai putine sau de loc cluburi de dans. Acum vizitezi Case de batrani, prietenii te invita la a 75-a aniversare a nasterii, beti ceaiuri si elimini zaharul, ca si inghetata sau cinzeaca de odinioara. Vocabularul t-i s-a imbogatit cu noi cuvinte “cholesterol”, tensiunea pe care o incercai la intalnirea cu Marioara are acum o alta explicatie, pomenesti de “prostata”, artrita.etc. S-a imputinat si numarul prietenilor sau a fostilor colegi si una din rubricele cautate in ziarul de dimineata e cea de “In memoriam”…
Dar ne-am invatat si ne-am obisnuit sa ne tinem tari. Ehei, acum se traieste mult mai mult. Alte vremi erau’nainte. Batrani de 80, 90 de ani sau mai multi, consuma sanatos din bugetul statului. Stiu ca nu trebuia sa ma duc la spectacolul musical al lui Cotobita si nici sa resist stoic muzica din repertoriul “Compact”. Nu era pentru noi, cei din “varsta de aur”. Dar eu, unul, nu ma dau batut si cand mi-o fi lumea mai draga, am sa ma urc intr-una din zile pe o treapta inalta a scarii ce numara anii si am sa privesc in jos. Si am sa strig sa ma auda o lume. Nu am ce sa regret din nimic ce am facut in anii care au trecut. Singurele regrete sunt in ceeace nu am facut cand asi fi putut face si am neglijat. Si, parafrazand iar pe Ioana Radu am sa cant: “Nu am sa fug de adevar/ Nici n-am s-ascund un fir de par/Acum ca este timpul meu/Nu-mi va veni prea greu sa spun/ Imbatranesc dar nu-mi pare rau…” Parol. Sau cum spune romanul: “Pe bune !!”
|
Harry Beer 8/14/2008 |
Contact: |
|
|
