Carpe Diem : Vacanta, la cotage
Vacantă – un fel de a zice.
În realitate, este vorba de vreo 5 zile cu drum cu tot, dus si întors, petrecute pe la mijlocul lunii trecute la cottage-ul din Kawarta, de pe malul Lacului Little Stragle. Scurtul răstimp trăit în împărătia pădurilor si a apelor de aici a avut în principal un scop... lucrativ. După iarna lungă si primăvara ezitantă si târzie care i-a urmat, unele stări de lucrări din interiorul clădirii si din spatiul înconjurător se cereau neapărat revăzute si aduse la un nivel optim de existentă.
„Lista urgentelor” includea: dereticarea si pregătirea încăperilor pentru sezonul estival, degajarea de frunzele si crengile căzute-duium a drumului interior, a căii de acces spre debarcader si a celorlalte alei coborîtoare spre lac, reîmprospătarea răsadurilor de flori, ducerea la bun sfârsit a transformării unui vechi atelier într-o cameră nouă de locuit pentru posibilii oaspeti vremelnici etc., etc.
Mie mi-au revenit, asa cum mi-am si dorit, treburile de pe lângă casă. M-am gândit că, în felul acesta, mă voi afla, după atâtea luni de „arest la domiciliu”, cauzat de capriciile vremii de care abia ne-am despărtit, în mijlocul naturii, inspirând din plin aerul pur si îmbătător al zonei respective.
Nu mi-am dat, vai, deloc seama că, trebăluind într-un asemenea environment, însemna a mă aventura, de fapt, în fieful unor inamici aproape invizibili, dar redutabili. Desi mi-am dat cu toate sprayurile si unguentele recomandate în lupta anti-mosquitos, o armată întreagă de tântărime, pitulată prin frunzele de mărimi si culori diferite, m-a atacat frenetic tot timpul, din toate părtile, gata să mă determine să dau bir cu fugitii. Dar eu, devotat crezului si autoasumatei misiuni, nu m-am lăsat învins cu una, cu două. „Rezultatele” s-au conturat zilele următoare în aspectul îmbietor al imaginilor corectate si împrospătate prin dârzenia bratelor mele, dar si în persistenta unor mâncărimi care mi-au tulburat somnul în timpul celor câteva nopti petrecute acolo.
De ele am scăpat cu greu, după ce, la revenirea acasă, în Toronto, am apelat în mod special la ajutorul „sine-qua-non” al experimentatului nostru medic de familie, dr. Ion San-Marina.
O altă „traumă” pricinuită de sederea la cottage a reprezentat-o pescuitul în apele vaste ale lacului, străbătut la toate orele de avalansa de salupe pentru schi nautic, bărci cu motor si vâsle, biciclete acvatice, canoe etc. Am crezut că aici voi da lovitura cea mare, reactualizându-mi unele deprinderi din tinerete, când practicam această îndeletnicire în valurile repezi ale Oltului si Dunării. As!...
Singurul peste care a muscat din nada unditei cu mulinetă a fost bass-ul (bibanul), destul de... baban, pe care , din fericire pentru el, l-am returnat rând pe rând adâncimilor întrucât noi după altă pradă ihtiologică tânjeam.
Nu chiar la fel ni s-a întâmplat într-o după-amiază când, pe nepusă masă, am făcut o vizită mai vechilor cunoscuti Dana si George, detinători ai pitorescului complex Silver Springs Cottages, „a Boater’s Paradise” de la Elephant Lake.
Aici am întâlnit o serie de români-canadieni, sositi în vacantă ori în weekend cu familiile, atrasi de frumusetea lacului, dar si de sansele sigure de pescuit exemplare mari de stiucă, păstrăv, salău, nisetru si diferite delicioase soiuri de pan fish.
Ceea ce s-a petrecut chiar si atunci, sub ochii nostri încântati si plini de apreciere pentru cei care s-au avântat în larg, cu bărcile motorizate, puse la dispozitie de gazdele resort-ului respectiv.
N-a fost si cazul meu, care am aruncat undita oferită de owner-ul George, mutându-mă de la un ponton la altul. Mi-au încercat vigilenta doar 2-3 bibani bulbucati, cărora, fără nici un regret, le-am dat imediat cale liberă în împărătia lor lacustră. O, de-ar fi fost un specimen mai de fală, sau un pestisor cu solzii de aur!...
Ar fi nedrept să nu recunosc că, atâta timp cât ne-am aflat la cotigiul nostru, am avut parte si de momente reale de tihnă si euforie. As putea să stărui, cu apăsate accente lirice, descriind „cursele” de seară, pe lac, ale loon-ilor urmati în linie strânsă de boboceii lor, iesirile pe mal ale beaver-ilor în căutarea copacilor buni de rontăit, fascinantul dans al licuricilor în noapte, corul rezonant al broaselor, spectacolul bărcilor iluminate în voiaj nocturn, focurile de tabără etc.
Într-un asemenea moment de deplină relaxare si împăcare sufletească, întins pe iarba reavănă dintr-un luminis de codru verde, ca-n Vlahută, m-am trezit scandând în chip firesc, mai întîi în gând, vers cu vers, apoi pe hârtie:
I am lying on the grass,/ in the wood.// Around me/ the trees, birds, springs/ sing loudly and loudly/ a laud for the wonderful summer.// Suddenly,/ I began to sing, too,/ and my lyrical voice/ merged with theirs/ vanishing somewhere far/ on the horizon...
Dar cea mai recentă si tonică poezie am realizat-o, post-cottage, într-o altă stare de bună dispozitie, trăită în amiaza unei splendide Summer day (nici că se putea un titlu mai potrivit), în micuta curte a casei mele din Toronto. Vara, florile, Cocutza, berea si reveria au constituit cele câteva elemente esentiale care m-au făcut să mă simt cu adevărat în ... elementul meu.
Iată dovada:
În grădina casei mele Mâine plouă... Dar nu-mi pasă,
Stau înconjurat de flori: Las’ să plouă cât o vrea,
Maci, narcise, albăstrele, Astăzi vremea e frumoasă
Margarete, crini, bujori. Si profit cât pot de ea.
E o vară cam rebelă, „Carpe diem!” ziceau parcă
Dar e soare, cald si bine, Cei străvechi, în grai latin,
Eu – în sezlong, sub umbrelă Zisa lor ades mă-ncearcă
Cu Cocutza lângă mine. Si-o trăiesc acum din plin.
Stăm pierduti în reverie În artarul de la poartă
Ca doi pasnici bătrânei, Cânt’–o pasăre zglobie:
Totu-n jur e-o feerie, Cântă-mi, dragă, si mă poartă
Cu miresme dulci de tei. Pe-aripi mari de poezie...
Fluturi mi se-anină-n plete,
Boarea zilei unda-si trece,
Pe când eu sorb pe-ndelete
Dintr-o bere blondă, rece.
|
Ion Segarceanu 8/11/2008 |
Contact: |
|
|
