Nuntile canadiene
Nunta este momentul cel mai emotionant din viata fiecarui om pe care si-o doreste cat mai frumoasa si careia-i pastreaza cele mai emotionante amintiri. Pasirea intr-un alt statut de viata implica multe schimbari, de acea trecerea acestui prag se face cu multa atentie, efort si cheltuiala. Daca ne gandim bine, pregatirea psihologica incepe din cei mai fragezi ani. Fetitele se viseaza mirese, isi imbraca papusile ca mireasele, cu un suras cu trimitere la o taina intrezarita printre gene, descanta gargaritele “incotro vei zbura, acolo m-oi marita”. Ceremonia, fastul, veselia, mancarea, muzica, totul este facut sa traiesti momente deosebite. De-alungul anilor s-a dezvoltat o paleta foarte larga de obiceiuri si traditii legate de acest eveniment si aproape ca nu seamana o nunta cu alta.
In Tiganestiul meu natal, pe vremuri, nuntile incepeau din ziua de joi si tineau pana martea urmatoare, cu alaiuri care se perindau prin sat pe la ginere, mireasa, nasi, primarie, biserica, fantani, fotograf. Astazi nuntile mai pastreaza doar cateva din traditiile de odinioara.
Ma intrebam cum se desfasoara nuntile in Canada, unde mirii sunt, in multe cazuri, din zone indepartate ale lumii, cu obiceiuri si religii diferite. Am participat anul acesta la doua nunti canadiene. La prima nunta, mireasa romanca, de religie ortodoxa, s-a casatorit cu iranian, mahomedan. Au avut nunta intr-un hotel nou din Niagara, o cladire moderna cu vedere la celebra cascada. La cea de-a doua nunta, mireasa romanca, de religie ortodoxa, s-a casatorit cu un canadian, de credinta un altfel de credinta crestina. Au avut nunta intr-o cladire frumoasa, cu lustrul trecutului glorios al stilului tudorian.
Dar ar trebui sa amintesc ca nuntile aici au un preambul. Cu trei saptamani inainte de nunta, invitatii se duc in vizita la miri acasa unde li se seveste o masa, cam tot ca cea pentru nunta, la care se mai adauga cate un mic cadou. Mireasa petrece cu femeile si ginerele cu barbatii. Atunci se prezinta si cadourile de nunta sau plicurile cu bani. Cadourile se aleg de la magazinul in care mirii au prezentat o lista cu obiectele necesare noii casnicii, insotite de detalii si pretul lor. Dupa ce este cumparat un obiect, este sters de pe lista. In invitatiile primite acasa este indicat si magazinul ales precum si un alt plic timbrat si cu adresa lor, cu rugamintea de a da raspunsul daca le onorezi nunta.
Cum era de asteptat, ceremonia casatoriilor a fost diferita fata de ceea ce cunosteam. Ceremonialul celor doua casatorii a avut multe asemanari si apoi a urmat distractia si masa. Ma voi referi mai mult la cea de a doua nunta, fiindca am inteles mai bine, s-a vorbit mai mult romaneste. La a doua nunta, ceremonia religioasa s-a desfasurat asa cum se obisnuieste aici, in credinta crestina, credinta comuna pentru toti cei care cred in Iisus Hristos. Momentele principale ale ceremoniei au fost descrise in programul pe care l-am primit. Invitatii s-au asezat in banci. A sosit preotul si ne-a facut semn sa ne ridicam in picioare. Au sosit intai domnisoarele si cavalerii de onoare, sase la numar, cu aceeasi frumoasa tinuta vestimentara, fetele cu rochii negre si cordon foarte lat din matase alba, cu un buchet de flori albe in mana, baietii in costum negru, camasa alba, papion negru si un trandafir alb pe rever, asa cum aveau parintii si mirele. Nu aveau cocarde ca la nuntuile din Romania. Am avut un motiv in plus de admiratie pentru ei cand am aflat ca acestia sunt prietenii lor de pe vremea cand erau la gradinita. A urmat sosirea mirelui si apoi a miresei insotita de tata pentru a o “preda” viitorului sot, in fata altarului si al martorilor-nuntasi. Fiecare a sosit individual, cu pas ceremonial, pe muzica de orga. In acesta timp solemn, cu totii parca simteam o furnicatura prin interiorul nostru.
Remarcabila mi s-a parut prestanta preotului. Nimic din ce spunea nu arata rutina, monotonia sau plictisul dat de repetitia miilor de astfel de cereminii. Participa intens, dar retinut, completand cuvintele cu gesturi potrivite si intonatie indelung studiata. A subliniat ca mirii se leaga in fata lui Dumnezeu sa formeze o familie unita. Preotul nu le-a pus pe cap cununiile cum este obiceiul la ortodoxi. I-a asezat fata in fata, s-au prins cu amandoua mainile si au rostit fiecare juramantul repetand dupa preot. Verighetele au fost aratate pe rand nuntasilor, apoi mirii si le-au pus reciproc pe deget, s-au sarutat si au semnat actul de casatorie.
A urmat masa, dansul, muzica si in final, taiatul tortului si aruncatul buchetului de mireasa. La ambele nunti au fost si dansuri romanesti ca pe plaiurile noastre si dansuri ale tarilor din care faceau parte mirii. Cu totii si-au potrivit pasii in ritmul muzicii, al dragostei si respectului reciproc pentru ceilalti, de-ti era mai mare dragul. Din Iran nu li s-a dat voie parintilor sa vina la cununia fiului, dar au asezat camere de luat vederi ca sa poata privi nunta in direct. La ambele nunti n-a fost nicio vorba, niciun gest care sa faca trimitere la intimitati, la sex sau porno. Frumuseta, curatenia si puritatea lor oglindeau o lume a moralitatii si a delicatetii interioare. Cei care nu au participat la o nunta canadiana poate isi inchipuie ca mori de plictiseala. Nu-ti da ragaz muzica, dansul, bunatatile de pe masa. Toasturile si cuvantarile au fost un adevarat spectacol plin de umor. Parca ma gaseam in fata televizorului si auzeam pe Toma Caragiu, Vasiliu Birlic, Tamara Buciuceanu, Dem Radulescu sau Rodica Popescu-Bitanescu. Glume de bun gust pe vechile teme de adversitate amiabila intre soti, socrii, prieteni, folosindu-se adesea si citate celebre. Un prieten al mirelui ne spunea ce sfaturi i-a dat: “pana sa se insoare, i-am spus sa-si deschida bine ochii si dupa ce se insoara sa ii inchida”. Mireasa si-a exprimat o oarecare “ingrijorare”. Parintii o dojeneau cand facea nazbatii, amindindu-i ca ei au venit din Romania doar cu un geamantan si trebuie sa ia in serios viata ca sa poata realiza ceva. “Ma intreb, eu cum sa imi dojenesc copiii spunandu-le ca la intrarea mea in viata de familie, am plecat de la o locuinta cu trei dormitoare si am venit in alta cu patru.” Se declara norocoasa fiindca se afla in relatii foarte bune cu parintii si sora sotului, pe care o invita sa ii dea telefon oricand ca sa discute despre “maturitatea” fratelui ei. Mirele si-a exprimat speranta ca va avea in familie multe realizari, deoarece la ei lucrurile merg struna “si va dau numai un exemplu: in timp ce eu mi-am scris spiciul, sotia a facut curatenie, a facut mancare, a fost de doua ori cu catelul la plimbare si si-a scris si ea spiciul”. Ore in sir au curs valuri de glume si poante aplaudate la scena deschisa. Multe jocuri organizate ne-au intretinut veselia toata noaptea. Plecand acasa cu florile de pe masa, asa cum este un alt obicei aici, am dus cu noi frumoase amintiri ale nuntilor canadienene.
|
Elena Buica 8/7/2008 |
Contact: |
|
|
