Lupta pentru un strop de viata
Cancerul a devenit o boala comuna afectand din ce in ce mai multi oameni . Persoanele care ajung in situatia trista de a fi afectati de aceasta boala sufera transformari psihice si fizice radicale .Este nevoie de mult curaj pentru a lupta pentru un strop de viata . Pentru tine , pentru cei dragi, te lupti cu toate fortele sa-ti gasesti echilibru fizic si psihic , dar pe sirma vietii, unde este dureros de greu
Am fost de multe ori in clinica de oncologie . Acolo sunt oameni care ating limitele suferintei , traiesc intr-un infern psihic si fizic greu de imaginat pentru cei dinafara .
Dincolo de tristetea oamenilor aflati la tratament , am vazut singuratatea lor , lupta disperata cu boala intr-un mediu material greu de suportat , deprimant si dezgustator .
Din respect pentru ei , cei loviti de soarta , care sufera cu o demnitate care te impietreste , te obliga , te transforma , sa facem ceva , sa nu mai sufere macar din cauza lipsurilor materiale greu de admis .
Sa ne depasim instinctul de conservare , sa renuntam putin la confortul nostru cotidian si sa intindem o mina acestor oameni .
Cu o floare nu se face primavara , o stea nu face lumina , dar cu siguranta cu ajutorul a cit mai multor oameni putem aduce o raza de lumina in bezna acestor bolnavi.
Este si mai greu sa intrezaresti speranta intr-un loc cu multe lipsuri .
Intr-un salon de spital in care te sufoci de caldura , de mirosul de toaleta , in care podeaua e veche de cind e constructia si robinetele nu functioneaza , greu sa mai speri in tratamente care sa-ti amelioreze sau sa-ti vindece boala .
Sa nu-i lasam singuri , si asa cum in biserici ne rugam pentru salvarea omenirii din infern sa incercam aici pe pamint intr-o clinica de oncologie , sa intindem o mina acestor oameni .
Sa le fim alaturi dupa posibilitati , sa transformam deznadejdea lor in speranta .
Un mediu curat si decent iti inspira incredere , poate estompa durerile , poate consola , poate da un sentiment de ocrotire .
Sa le aducem mai aproape speranta , ca doar ea alunga umbra mortii .
Cu respect,
De am avea
De am avea, noi, cei care cersim
Cu poezia, mila tuturor
Atata har, cat are-n tintirim
Tacerea mortilor
Ati scoate zi de zi, cate-un pitac
Din buzunar, si ati hrani cu el,
Pe cei ce fara de speranta tac
La surdo-muti, de fel –
De am avea, dar nu avem deloc,
Doar contemplam pe piata unui vis,
Si facem, zi de zi, cu moartea, troc:
Noi – in Infern, si voi – in Paradis…
|
Marga Cutarov 7/30/2008 |
Contact: |
|
|
