Voci romanesti...pasari calatoare
La Seara de opera pe care o programeaza TVR Cultural miercurea, realizatoarea Luminita Constantinescu ne-a propus revizionarea unui spectacol de montaj intitulat “Bal la Don Giovanni”, spectacol construit pe muzica lui Mozart, in versiunea regizoarei Marcela Popescu si cu banda sonora inregistrata de Orchestra de Camera Radio dirijata de Ludovic Bacs.
Scenariul devine un argument de inlantuire a ariilor mozartiene, sub pretextul unor relationari de semnificatie expresiva si ideatica apartinand operelor din finalul carierei compozitorului vienez, autentic examen de arta interpretativa pentru vocile romanesti ale momentului realizarii filmului. Doar perspectiva se schimba si da de gandit, caci intre premiera filmului de televiziune – 1996 - si prezent s-au scurs doisprezece ani.
Dintre solistii distributiei patronate de maestrul Pompei Harasteanu, mai exista actualmente pe scena operei bucurestene doar soprana Mihaela Stanciu si bas-baritonul Sever Barnea, carora li se adauga, din afara teatrului, mezzo-soprana Claudia Codreanu si bas-baritonul Ion Tibrea.
Generatia deceniului ’90 s-a raspandit in lume, iata ce nu aveam sa stim atunci, dar ceea ce da de gandit acum. Nu este vorba de turnee, ci de alte locuri in care acesti artisti (si nu sunt singurii) canta urcand spre maturitatea carierei incepute acasa.
O simpla enumerare ne poate convinge de aceasta constatare deloc imbucuratoare, prilejuita de revederea filmului Luminitei Constantinescu: soprana Celia Costea (Germania, Grecia, Spania), soprana Stanca Arona Bogdan ( dupa Austria, Italia), soprana Iulia Isaev (Italia), soprana Camelia Stefanescu (Belgia), tenorul Marius Brenciu (Belgia, Europa), basul Dan Dumitrescu (Viena), bas-baritonul Valentin Vasiliu (Statele Unite ale Americii).
Acestea nu sunt toate vocile romanesti raspandite actualmente in lume si absente in integralitate din Romania. Enumerarea ar putea continua. Regretul se imbina aici cu ideea ca, cu vreo trei-patru decenii in urma, renumita “generatie de aur” facea turnee individuale, dar canta si pe scena bucuresteana, ceea ce acum nu se mai intampla, creand sentimentul de pauperitate al distributiilor actuale.
De curand, mezzo-soprana Oana Andra, si ea membra a generatiei citate, s-a confruntat in premiera de “Cenusareasa” cu o lipsa de pretuire din partea realizatorilor care ar putea sa o convinga oricand ca drumul spre “afara” este solutia implinirii carierei. Si aici exemplele ar putea continua... lasand vocile noastre sa aureasca stagiunile lirice de pretutindeni.
Prof Dr. Grigore Constantinescu / Bucuresti
|
Prof Dr. Grigore Constantinescu 7/29/2008 |
Contact: |
|
|
