Monolog continuu
Câteodată,
se întâmplă să intru
într-o puternică
stare de agitatie cerebrală,
ceva ce se poate compara
numai cu o furtună
în largul oceanului.
Alteori,
am impresia că viata mea
are un caracter ciclic,
că unele trăiri
se vor repeta mereu,
bineînteles
pe un alt plan.
Eu percep Existenta
ca pe un miracol
si de aceea am câteodată
periculoasa iluzie
că totul este posibil.
Din moment ce Dumnezeu
a înfăptuit minunea asta mare
a existentei noastre
de ce n-ar accepta
înfăptuirea unei minuni
mai mici,
îndeplinirea unei dorinte
disperate de-a mea?
Pentru mine
timpul
e ca o baltă mare
în care întâmplările
sunt ca niste pietre
(aruncate de cineva)
care tulbură oglinda apei,
unda de soc
împrăstiindu-se
atât în trecut
cât si în viitor.
Există
mai multe feluri de timp.
Fiecărei categorii
temporale
asociindu-i-se o culoare:
un albastru transparent,
diafan
pentru clipele fericite;
un galben intens
pentru clipele de mare
încordare;
un rosu aprins
pentru durere si
cenusiu
pentru curgerea timpului
provocată de asteptare.
Pentru mine
Dumnezeu e ceva nedefinit:
Câteodată
Necunoscutul din Lume,
alteori
Necunoscutul din mine însumi.
Am convingerea că
Universul
are cinci dimensiuni:
trei dimensiuni spatiale,
a patra – dimensiunea temporală,
dimensiunea a cincea,
esentială,
este emotia.
|
Nicu Vintila 7/25/2008 |
Contact: |
|
|
