Sonet
În lant mã tii, doritã libertate
Iar eu, supusã, soarta mi-o decid:
Strãbat fantasme, vis ºi flori pictate,
Fragmente de idei pe-un gând lucid.
Nu stiu nici ochii sã-i inchid, nici gura,
N-am învãtat destinul sã-l înfrunt,
Si sã nu pierd nici stima, dar nici ura
Jucat-am rolul unui las mãrunt
Ce si-a plimbat menirea pe planetã
Cersind, din mers, statutul lui de sclav
În lumea poeziei, incompletã,
Din umbra versului timid, bolnav.
Când libertatea sare ca o minge
Tot ce încerc sã scriu, încet, se stinge….
|
