Sfarsit de saptamana : La pescuit
Iubitorii de natura nu regreta ca au ajuns in Canada. Fauna si flora sunt impresionante prin calitate cat si prin grija cu care sunt ocrotite si pastrate pentru viitor. Vanatorii si pescarii au sansa sa-si cultive pasiunea atat in salbaticie cat si pe propietati private.
Impreuna cu prietenul meu, obisnuim sa ne relaxam, la sfarsit de saptamana incarcata,pe langa cate o balta.
Toronto are imprejurimi frumoase,apele statatoare dar si cele curgatoare fiind intalnite la tot pasul.
Pescarii prin definitie sunt niste indivizi matinali.Pleaca cu noaptea in cap spre destinatiile dinnainte stabilite cu speranta ca se vor intoarce cu desaga plina.
De multe ori asteptarile sunt inselate deoarece peste este, singurul inconvenient fiind ca e acoperit de apa.
Duminica dimineata cetoasa de iulie, ne hotaram sa mergem sa prindem crap.
Canadienii se cam feresc de el si nu il consuma considerandu-l porcul baltilor.Pestele originar din Asia si care a fost introdus in America de Nord in 1897 este pe placul majoritatii romanilor.
Carnea mai grasa il face indicat in prepararea deliciosului bors.
Fileul, tavalit prin malai si prajit in ulei de floarea soarelui ti se topeste in gura.
Ajungem la Rouge Marsh ne instalam scaunele pe nisipul de linga riu acolo unde latimea lui il face sa para o balta iar viteza de curgere este aproape nula.
Pregatim unditele, nu innainte de a arunca bucati mari de mamaliga in apa tulbure.
De data asta ne-am cumparat lansete puternice si fire care rezista la o greutate a pestelui de 50 lb deoarece ultima data am scapat cateva bucati de crap datorita nailonului care s-a rupt.
Nada fiind aruncata, incercam sa lansam in zona momita .Urmeaza asteptarea.
La crap rabdarea dar si atentia sunt esentiale. In jur natura se trezeste la
viata. Stiucile sar prin fata noastra urmarindu-si prada. Cate un catfish
se arunca dupa musculite. Un iepuras iese din tufe si bea apa. De pe cer
pescarusii incearca sa-si gaseasca dejunul. Pe apa plutesc lebede,gaste si rate.
Chiar daca nu prinzi nimic ai un sentiment de relaxare totala.
Apoi primele semnale. Clincanitul clopotelului atasat la baza batului. Pauza
cateva minute.
Dintr-odata cand eram mai cufundati intr-o discutie undita lui Dan e trasa catre balta.O apuca repede si incepe lupta. E mare,zice. Il trage catre mal. Se impotriveste si pleaca spre larg. Il lasa. Apoi iar il aduce spre noi. Si tot asa timp dedouazeci de minute. In final dihania oboseste si se lasa adusa.
Bag minciocul in apa si cand sa i-l var pe coada se smuceste. Firul loveste partea de metal a minciocului si se foarfeca eliberand pestele. Ne privim uimiti cateva minute.
Ce pierdere!
Refacem totul aruncam sculele innapoi in apa si ne reamintim evenimentul punctand greselile. Nu apucam prea mult sa despicam firul in patru. Agatam altul. De data asta e prins si adus la mal.
In jur zecile de pescari si oameni iesiti la plaja aplauda.
Namila cantareste zece kilograme. Primim aprecierile cu emotie dar si cu mandrie. Ba mai mult apar fani care se fotografiaza cu monstrul. Intr-un cuvant,o dimineata inceputa sovaitor dar terminata in uralele observatorilor.
Cezar Popescu
07/20/2008
gabi8popescu@yahoo.com
|
Cezar Popescu 7/20/2008 |
Contact: |
|
|
