Atlantic City - Tropicana Resort Casino
Dupa ce am vazut New York-ul, credeam ca nimic n-ar mai putea sa ne impresioneze, dar America este asa facuta, incat sa te surprinda cu tumultul impresiilor, oriunde te-ai afla.
M-am copt mental la scoala calatoriilor si stiam ce am de facut cand am pus piciorul in Atlanic City. Am lasat bagajele nedesfacute si am plecat sa vedem cate ceva din localitatea care se afla la concurenta cu Las Vegas-ul, capitala internationala a jocurilor de noroc. Prima impresie a fost cea a unei localitati linistite si placute, cu multa plaja, cu nisip considerat cel mai fin din lume. Contactul cu plaja si cu intinderea nesfarsita a apelor Atlanicului ne-a transpus in lumea frumusetilor traite pe litoralul romanesc, cu splendidele apusuri de soare, cu vraja rasaritului de luna, cu juramintele de iubire rostite acolo, trairi efervescente pana la schimbari de destin... Aici aveam de admirat lumea uriaselor cazinouri despre care cunosteam prea putin si numai din anumite unghiuri de vedere. In primul rand ne-a intampinat o noutate, modul cum si-au pavat cu scanduri frumoasa si larga promenada care se intinde de-a lungul localitatii, scanduri care te duc si pe nisipul plajei pana aproape de apa, celebrul boardwalk. La tot pasul esti invitat sa faci plimbare in ricsa japoneza. Buticurile se inghesuie unele pe altele cu produse in special pentru plaja si suveniruri. Nu banuiam ca sub valul serii se ascunde o lume atat de deosebita fata de tot ce stiam ca se desfasoara in cazinori, desi vizitasem cateva in Europa si in America. Aici este locul unde raman cateva miliarde de dolari stransi, fie de la jucatorii amatori, fie de la impatimitii care tot spera sa dea lovitura cea mare intr-o buna zi.
Cateva persoane din grupul nostru s-au dus sa vada si alte cazinouri. Cel mai important, era Taj Mahal, proprietatea lui Donald Trump, in care a folosit de patru ori mai mult otel decat in Turnul Effel, iar marele apartament, denumit Alexandru cel Mare, costa $10.000 pe noapte. De fapt, orasul intreg respira prin Trump, numele lui este prezent in tot locul, caci el este Stapanul, el este Creatorul, el este si Marele Ochi al Ruletei. El a cheltuit peste $223 milioane in ultimii ani pentru renovarea celor 13 mari cazinouri din Atlantic City. Pentru “Tropicana”, unde am stat noi, tocmai a cheltuit $15 milioane renovand camerele celor doua South Towers si a deschis un nou night club. Curand are in plan sa construiasca cel mai mare cazino din Atlantic City. Eu nu m-am dus sa vad cum arata pe dinafara cazinourile, fiindca ma interesa viata tulburatoare din interior, felul cum se desfasoara acest fenomen fascinant al jocurilor de noroc. Am vrut sa vad cu ochii mei si sa inteleg. Lumea cazinourilor a reprezentat intotdeauna un loc invaluit in mister, fabulos si inedit pentru cei care nu-i puteau trece pragul. Arareori, prin usa abia intredeschisa, se strecurau povesti ciudate cu castiguri fabuloase, infruntari spectaculoase, trucuri, scheme de joc care au devenit subiecte de romane sau filme. Mi se parea ca vad prin cazino fantoma nobilului ruinat, incheind dezastrul zambind, ca sa etaleze distinctie, dar indata ajuns acasa, sa-si traga un glonte in cap.
Cazinoul “Tropicana” a fost construit dupa tiparul marilor cazinouri ale lumii care se gasesc doar in America, la Las Vegas si Atlantic City, intrecute recent doar de Macao, noua stea a jocurilor de noroc aflat in China.
Stiind ca jocurile de noroc pot crea dependenta – mi-au trecut prin minte cateva drame tulburatoare traite alaturi de niste prieteni de familie - m-am hotarat sa urmaresc cateva strategii de atragere a publicului, mijloacele de a pune stapanire pe dorinta fireasca a fiecarui om de castig. E greu de stabilit granita intre pasiune si viciu, iar la jocurile de noroc este foarte miscatoare aceasta granita. Marile cazinouri, au devenit adevarate industrii ale distractiei, adevarati giganti ai jocurilor de noroc, cu o nebanuit de mare diversitate. Sunt combinate cu hoteluri, restaurante, muzica, ring de dans, centre de shopping, spa, ofera spectacole de divertisment, activitati distractive, cladiri spectaculoase, gratuitati, bonusuri, stralucire, servicii ireprosabile, toate indiciile bunastarii care te fac sa crezi ca iti apartin, o adevarata arta a seductiei. Atlantic City este un oras care nu adoarme niciodata. Functioneaza 24 de ore din 24 si 365 de zile din 365, pentru toti oamenii de pretutindeni. Printre sutele de masini, se invart picoli bine instruiti, imbracati elegant, zambind, cu tavi in mana, servind cafele sau bauturi. Nimic nu te poate opri sa joci si treptat incepi sa crezi ca ti se cuvin manierele regesti cu care esti tratat si ca, intr-adevar, esti “cineva”.
In Romania, proaspetii milionari nu frecventeaza cazinourile, mai pastreaza ceva din ecourile de altadata ale fricii pentru calea pierzaniei. Ei sunt in perioada de acumulare de averi, nu de risipa. Probabil fiii lor vor avea usile mai larg deschise la cazinouri. Aici e altceva. Vine lumea sa-si etaleze bijuteriile si eleganta, sa fie vazuti. Seniorii sunt numerosi, au toate inlesnirile posibile. Imaginati-va surpriza catorva seniori veniti din Romania, carora copiii le platisera aceasta excursie, pentru a lua contact cu “Lumea Noua”.Cat am stat acolo, am simtit si noi ca apartinem acestei lumi.
Intr-una din dimineti, pe la ora 5, cotrobaiam prin localurile interioare ca sa vad miscarea la aceasta ora. Era lume mai putina. Se facea curatenie discret, aproape nu simteai, cu aparate silentioase, cu personal de serviciu imbracat impecabil. Umblau pe varful picioarelor sa nu-i deranjeze somnul unei tinere care-si sprijinea capul pe aparatul de joc, caci dupa regulamentul impus, nimic nu trebuie sa deranjeze jucatorul.
La sosire, am primit fiecare cadou din partea cazinoului, cate $20 si bilete (de circa $100) la un spectacol de divertisment a unei trupe excelente din Montreal. Alaturi de ceilalti 1000 de spectatori, am trait momente de deosebita incantare. Mancarea, pe care o puteai alege din cateva zeci de feluri, era la discretie. Camerele hotelului proaspat renovat, curate si elegante, facute ca sa te simti bine, cu personalul care sa te serveasca ireprosabil, cu vedere ca de vis spre Atlantic, dar si spre orasul scaldat in luminile reclamelor noaptea, ca si ziua. Cladirile cazinoului erau unite intre ele printr-un tavan care imita cerul senin cu cateva scame de nori. Din balcoanele lor, priveai ca din loja salii de teatru. Pe jos, fostele strazi, erau acoperite cu covoare elegante, copaci naturali, banci, fantani arteziene, bare de inox stralucitor, oglinzi nenumarate. Ne pierdeam in imensitatea cladirilor. Ne-am incheiat sejurul si tot n-am reusit sa invatam drumul cel mai scurt pana la iesire.
Cand am plecat spre casa, Atlantic City mi s-a parut ca seamana cu un vis din care m-am trezit si nu-mi amintesc amanunte, dar un vis frumos pe care vreau sa-l mai retraiesc, caci seductia incepuse sa isi faca efectul si imi doresc sa ma simt “cineva”…
|
Elena Buica 7/19/2008 |
Contact: |
|
|
