Toamna Vietii
Toamna vietii ne-a ajuns Ca-un amurg senin de soare, După truda roditoare Ce nu spune că-i de-ajuns.
Toamna vietii e în noi Ca si’n frunza’n roz pictată După vara’ndelungată Ce-a trecut-o’n vânt si ploi.
Toamna ne-nsoteste’n pas Ca si umbra pretutindeni Fără temere de nimeni Zi si noapte’n orice ceas.
Toamna, toamnă, dă-mi răgaz Să mă odihnesc la soare Pe izlazul plin de floare Scufundat în sfânt extaz.
Fă-mă toamnă să gândesc, Să cern zilele trecute Prin păcat sau prin virtute Împăcat cu trai lumesc.
Toamnă dă-mi senin de-o zi Captând din izvor clestarul Să-mi spăl terfelit altarul Curătit l-oi regăsi.
Toamna-mi scrie epilog La un tom cu multe file, Note strânse’n lant pe zile, Parafate „Necrolog”.
Iarna in munti
Muntii mei cu fruntea albă, Vâi cernite’n catifea Deschizându-mi pas în salba Ce se’nlântuie în nea, Mă orbesc cu diamante, Crângi crustate în cestar, Flori de ghiată, nestemate Creatiuni de făurar
Munti plesuvi cu fruntea rece Inăltându-se’n azur, Scrutând zările semete Din zori fragezi, păn’amurg, Cu tăcută clar viziune Tineti taina vietii’n veci Si a lumii’ntelepciune O filtrati printre poteci,
Sunteti plini de măretie Cu alb-ninsul des brădet Ce se schimba’ntr-o ferie Când vă văd si când vă trec Vă simt azi tot mai aproape Păsind plin de-adânc fior, Că de voi cănd m-oi desparte Î-mi va fi nespus de dor.
David Kimel Thornhill, Ontario,
|
David Kimel 7/5/2008 |
Contact: |
|
|