Herman Victorov
„Să fii emigrant e ca si cum ai iubi două femei în acelasi timp. Dacă nu poti să le iubesti pe amândouă, nu rămâi cu niciuna“, spune Herman Victorov.
Inginerul constructor de hidrocentrale a plecat în 1975 din România pentru a deveni, 29 de ani mai târziu, omul de afaceri canadian care si-a vândut recent companiile celui mai mare fond de investitii din lume, Carlyle, în al cărui consiliu de administratie se află si George Bush senior. Cu toate că cetătenia i-a fost retrasă de statul român, iar el nu a solicitat-o niciodată înapoi, legăturile sale cu pământul natal au devenit mai mult decât de suflet după ‘90, când s-a întors să investească în România.
A înfiintat două fabrici de componente de înaltă precizie pentru echipamentele medicale produse de compania sa, Technophar, una la Odorheiul Secuiesc - Romcan, în 1991, si alta la Cornu, Prahova - Micron, în 1998.
Povestea afacerii Technophar si a operatiunilor sale din România, Romcan, Micron si Cancaps, achizitionate zilele trecute de fondul american de investitii, potrivit unor surse din piată, pentru o sumă de peste 20 de milioane de dolari, începe însă în urmă cu aproape un sfert de secol.
Evident, ca în orice poveste de afaceri, e vorba despre bani, dar „nu banii au fost principalul subiect în negocierile care au durat peste un an. Dacă asteptam până la finalizarea constructiei fabricii de la Chitila, care, în urma unei investitii de 40 de milioane de dolari va fi cea mai modernă fabrică de acest fel din lume, luam încă o dată si jumătate pe cât am luat. Dar si asa, am luat cu mult mai mult decât am eu nevoie“, spune Herman Victorov. Principalul subiect de discutii s-a referit la soarta angajatilor, atât din Canada, cât si a celor din România. Ei vroiau să disponibilizez angajatii pe care să-i reangajeze tot ei, bineînteles în alte conditii de salarizare sau planuri de pensie. Nu pot să fac asa ceva, eu nu vând oameni, nu sunt negustor de sclavi. După vânzare, am dat 1,3 milioane de dolari angajatilor din Canada, pentru că e si munca lor, si voi acorda bonusuri si celor din România“, adaugă Victorov, care e convins că venirea Carlyle în România va avea un impact pozitiv. El nu doreste să dezvăluie valoarea tranzactiei, dar povesteste cum i-a venit ideea acestui business.
Ajuns în Canada, a încercat diverse slujbe, iar după doi ani, s-a stabilit în Windsor, Ontario, unde s-a angajat ca inginer mecanic la o companie producătoare de capsule tari si moi din gelatină, RP Scherer. Ce sunt aceste capsule care au făcut dintr-un emigrant român un canadian multimilionar? E vorba, de fapt, de echipamentele care produc niste învelisuri în două culori, în interiorul cărora sunt prafurile-medicament din antibiotice, de exemplu.
În anul 1983, pe când lucra la RP Scherer, Victorov a modificat masina producătoare de capsule tari, revolutionând, astfel, industria de profil. Bineînteles că s-a gândit să îsi valorifice inovatia si, în 1984, a înfiintat compania Multi Motion Engineering, unde a început, împreună cu opt oameni, să proiecteze si să construiască noul model de masini producătoare de capsule tari. „A fost o chestie de oportunitate, nu am făcut nimic grozav, am optimizat doar, nu e rocket science. Putea să fie alt inginer acolo căruia să îi vină ideea si o făcea el“.
Din 1988, compania a luat numele Technophar Equipment and Service Limited. Si-a mărit numărul de angajati si a început să ofere si servicii, adică pe lângă întregul echipament si tehnologia de fabricatie a capsulelor si know-how. „Acum, cine vrea să producă astfel de capsule trebuie să treacă pe la noi“, afirmă Victorov, care încă vorbeste despre afacere la timpul prezent. Compania sa a ajuns acum la o cifră de afaceri anuală de aproximativ 25 de milioane de dolari si are peste 270 de angajati.
Dar de ce a vândut Herman Victorov compania? „Fac 76 de ani în curând. Deja sunt în death-row (perioada dintre pronuntarea sentintei si executarea condamnatilor la moarte în America, n.r.). Am călătorit prea mult, mi-am neglijat sotia, familia. Acum am o nepotică cu care as vrea să stau mai mult. Si n-am cui să las afacerea. Fiica mea e avocat, nu o interesează astfel de afaceri. Poate dacă as fi avut un băiat…“. În vocea sa se simte un usor regret, pe care îl alungă însă repede. „Ce am câstigat în Canada aproape echivalează cu ceea ce am pierdut plecând“, spune canadianul pentru care Valea Trotusului, din apropierea orasului său natal, Târgu Ocna, rămâne cel mai frumos loc din lume.
Si, totusi… Cu banii câstigati ar vrea să reia un proiect pe care l-a abandonat când s-a apucat de constructia Technophar. E vorba de optimizarea procesului tehnologic de obtinere a zahărului din trestie. „Acum se obtine din trestie circa 10% suc natural, dar cu sistemul meu se poate obtine 90%“. O ia de la capăt? „Nu, acum voi plăti oameni care să facă asta“.
Si încă ceva. În călătoriile sale, a observat că si în procesul de fabricare a stâlpilor telescopici elastici din răsini sintetice, folositi pentru retelele de electricitate în zone amenintate de calamităti naturale, ar fi ceva de îmbunătătit…
O inovatie de milioane
«A fost o chestie de oportunitate, nu am făcut nimic grozav, am optimizat doar, nu e rocket science. Putea să fie alt inginer acolo căruia să îi vină ideea si o făcea el»
Herman Victorov, om de afaceri
Carte de vizita
MOLDOVA S-a născut în urmă cu 76 de ani în Târgu Ocna. A lucrat aproape 20 de ani in constructia hidrocentralelor electrice de la Bicaz, de pe Valea Bistritei, Arges, Portile de Fier si Valea Argesului.
ONTARIO S-a angajat, în 1977, ca inginer mecanic la o companie producătoare de capsule pentru industria farmaceutică din Windsor. După cinci ani, i-a venit ideea modificării echipamentelor din fabrică, optimizând astfel fluxul de productie.
ACASĂ După ‘89 a revenit în tară unde a construit două fabrici, iar a treia, în Chitila, lângă Bucuresti, îsi va începe productia în 2008. Afacerile sale au fost preluate de producătorul de capsule Qualicaps, detinut de fondul de investitii Carlyle.
|
Suzana Dantes 7/4/2008 |
Contact: |
|
|
