La mormantul lui Kogalniceanu
"O parte din liberalii din Iasi au facut drumul pana la cimitir pentru a se inchina amintirii lui Mihail Kogalniceanu.
Odata partidul facea “pelerinagii” la mormantul lui Bratianu, la al lui Rosetti. De o bucata de vreme, ele au incetat. Marelui organizator si om de isprava, ca si visatorului cu viata cinstita, politicianului fara arginti, ramas pana la capat putin poet, nu mai are nimeni sa le ceara sfaturi. E bine ca macar mormantul lui Kogalniceanu e privit inca drept un izvor de inspiratie. Daca toti cei ce au ramas sa-l vada s-au apropiat cu inima curata a omului ce vine sa se reinoiasca prin pomenirea faptelor insemnate ale unuia mai mare decat sine, atunci oracolul venit de peste pragul vietii a putut spune vorbe ca acestea:
Ca nu este un adevarat om politic, patriotic si benefacator intelegator al timpului sau si pregatitor al viitorului decat acela care, ca Mihail Kogalniceanu, incepe intai printr-o larga cultura moderna pe care el,Kogalniceanu, si-o castigase in Germania stapanita de marele curent idealist de la inceputul veacului.
Ca a fi liberal sau conservator, ori a se zice numai liberal sau conservator, n-are nici o insemnatate la un biet popor care se lupta sa se ridice din cele mai strasnice adancuri ale saraciei si lipsei de lumina, dar ca are o mare insemnatate pentru un om politic calitatea, puterea nationalismului sau, iubirii sale pentru neam. Prin aceasta gasesti de la sine drumuri, pe care nu le poti descoperi cu felinarul chior si fumegator al formulei liberale ori cu iasca seaca a datinei conservatoare.
Ca nu poate fi un neam trainic acela care sa alcatuieste cu adevarat numai din spuma de sus, care, chiar daca nu e murdara, se va murdari de tot praful pe care-l matura deasupra-i vanturile cele mari ale lumii. Ci un adevarat neam e acel ce cuprinde in sine toata viata, vesnic miscata, totdeauna inoita si pe deplin curata, a multimilor muncitoare si cinstite.
Ca nu e un om politic vrednic de acest nume mesterul ce stie sa castige dusmanii, sa ocoleasca piedicile, sa crute munca si sa scape de primejdie. Ci este numai acela care, vazand o neclintita si luminoasa tinta, merge indraznet catre dansa, infruntand dusmanii, miscand din loc piedicile, primind in piept primejdiile, cu siguranta ca, pierind chiar in cale, tot drumul ce a putut sa-l faca e castigat pentru urmasii ce vor veni neaparat dupa vitejia lui. Asa a judecat Kogalniceanu atacand, in vremi foarte nesigure si amenintatoare, chestii ca averea de mosii a strainilor din manastirile grecesti si ca lipsa de ogor si de neatarnare a taranului.
Si, din ce n-a facut el, acuma se desface si aceasta ultima invatatura: Ca un om politic trebuie sa-si sprijine fapta pe o viata personala cu desavarsire curata, caci altfel va fi invins usor, stapanit si intrebuintat de altii, mai slabi, mai putin chemati decat dansul, cari insa n-au pacate sau stiu sa le ascunda mai bine.Si astfel, din nenorocire, o tara, un neam, vor pierde pe carmaciul cel mai bun cand ar avea mai multa nevoie de dansul.
Pentru cine poate auzi – acestea le spune mormantul lui Mihail Kogalniceanu."
29 iunie 1906
|
“Oameni cari au fost”, Nicolae Iorga 6/19/2008 |
Contact: |
|
|
