Un vis implinit : Excursie la New York
Cine nu si-ar dori sa viziteze macar odata New York-ul? O astfel de excursie inseamna implinirea unui vis. O astfel de dorinta a crescuta treptat in noi pe masura ce am vazut de-a lungul anilor imagini din diferite surse de informare.
Afland de excursia organizata de sotii Ioana si Aurel Staicu, cunoscandu-le seriozitatea cu care pregatesc excursiile, m-am aruncat cu toata navala dorintelor pe drumul celor patru zile de vizitat New York-ul si Cazinoul “Tropicana Resort and Casino” din Atlantic City.
Despre calatoria cu autocarul iti se pare ca nu ai avea de spus prea multe. Pe internet sunt cateva zeci de mii de impresii din diverse calatorii, ce-ai mai putea adauga pentru a-l interesa pe cititor? Am vizitat multe locuri prin lume, dar ceea ce a facut diferenta de aceasta data, a fost spiritul romanesc din autocar. Ne-am simtit ca intre noi romanii, de data asta reasezati in matca dedemult, ca pe vremea cand “timpul avea rabdare”, fara agitatia si incordarea zilelor de acum. La aceasta s-a adaugat verdele proaspat cu care ne-a intampinat America. Simteai rasuflarea primaverii in campiile manoase, in padurile impunatoare, in peisajele variate, tocmai bune de reaprins dorul de locurile unde ne-am lasat radacinile. Am uitat de toate problemele care ne umpleau capul, inchipuirea le-a inlocuit cu plaiurile mioritice - deal-vale-deal-vale. Iar mai departe ne-am zis privind cu sufletul: “Nimic nou sub soare, astea-s Obcinile Bucovinei”. Sotii Staicu, excelenti organizatori, au stiut cum sa ne umple timpul in cel mai placut mod cu putinta si sa creeze o atmosfera de pura esenta romaneasca. Adevarati actori de opereta, schimbau replici intre ei pline de umor la care ne antrenau si pe noi. Am primit fiecare cate o mapa cu textele celor mai cunoscute cantece romanesti si am cantat cuprinsi de dorul instrainarii. Cantecele au alternat cu imaginile si cantecele romanesti de la televizoarele cu care era inzestrat autocarul, cu informatiile venite intotdeauna la timp, cu popasuri, cu glume cunoscute sau spontane pe tema adversitatii amiabile in cuplul sot-sotie, mama-soacra, poantele lui Bula sau epigrame. Treptat, a pus stapanire pe noi o atmosfera de calda prietenie, de buna intelegere de la mic la mare, de armonie, fara nicio nota discordanta, de parca am fost prieteni de cand ne stim. Cei 52 de turisti parca au fost alesi “pe sparanceana”. Atmosfera aceasta l-a contaminat si pe soferul autobuzului. Desi nu intelegea nicio boaba romaneste, a cerut sa vina si in alte excursii cu grupul de romani cu care zice ca se simte deosebit de bine.
Zilele de primavara capricioasa ne-au oferit cand un cer senin cu soare stralucitor, cand un cer acoperit. In cateva randuri ne-a intampinat cu ploaie, tocmai cand faceam si eu “economie” de umbrela, lasata in autobuz, dar nimic nu a redus din climatul bun si cald in care am trait in aceste zile. Poate ca si vremea variata sa fi dat o nota deosebita, caci prea mult soare sau numai cer innorat ar fi fost plicticos.
La intoarcere, am luat alta ruta si am trecut pe langa Philadephia. Imaginile de afara s-au schimbat, dar atmosfera din autocar a ramas aceeasi pana in momentul cand ne-am luat ramas bun, dar cu adrese noi in agendele noastre.
Ne gandeam cu oarecare ingrijorare la programul foarte incarcat in ziua vizitarii New-York-ului. Facand turul orasului cu un ghid local, am stiut ca nu noutatea va pune stapanire pe noi, caci toata lumea era informata, ci contactul cu realitatea nemijlocita. Am fost incantati si ne-am simtit importanti strabatand Broadway-ul cu celebrele sale sali de teatre, trecand prin faimosul Greenwich Village, Wall Street cu lumea businessman-ilor, Fifth Avenue cu magazile sale scumpe si am trecut pe langa celebrul Central Park, strazi si locuri cunoscute in toata lumea. Uriesimea constructiilor, un adevarat depozit al imaginatiei incredibil si intimidant, ne-a sugerat ideea implinirii celor mai indraznete vise manate de lumina creatiei. Trecand pe la locul unde au fost turnurile gemene, Ground Zero, un fior ne-a strabatut sira spinarii. In autocar s-a last tacere adanca si fiecare retraia imaginile care au zguduit o lume intreaga.
Cand vizitezi prima data un loc la care ai visat multa vreme si ai construit in mintea ta imagini pe care le-ai trait ca aevea in stramtoarea izolarii cum a fost cea a tarii noastre, nu de putine ori ti se intampla ca sa nu se suprapuna imaginea construita afectiv, cu cea reala trecuta prin toate simturile. Asteptarea si neimplinirea te fac sa supradimensionezi imaginile. Pentru mine New Yorkul cel real a fost ceva mai diferit decat cel inaltat in slava cerurilor de imaginatia mea. Am mai trait un asemenea sentiment cand am vizitat Venetia. Abia atunci am inteles de ce nu l-a fascinat pe Eminescu cand a vizitat-o. Mai mult mi-a placut Washingtonul cu inaltimea cladirilor mai “umana”. Manhattan-ul mi se aratase mai frumos in poze. Realitatea mi l-a prezentat cam cetos. Am simtit lipsa culorilor pline de viata ale altor orase americane, iar asfaltul lasa de dorit uneori – ni s-a explicat ca din cauza numarului mare de turisti nu pot face reparatiile in bune conditii.
Ferry boat-ul care ne-a dus la Liberty Island, pe care troneaza Statuia Libertatii, parca ne-a dus pe o alta lume. Asteptand imbarcarea pe vas, ne-am amestecat cu cetatenii orasului, dar cei mai multi erau turisti ca si noi. Un cantaret ambulant, dintre cei care canta dintr-un instrument pentru cativa banuti, busker, a remarcat grupul nostru de romani veseli si ne-a creat momente de buna dispozitie. A fost rasplatit cum se cuvine, drept pentru care ne-a multumit cerand ingaduinta sa dea un sarut pe obrazul unuia dintre noi.
Statuia Libertatii, pe soclul ei impunator, cu coroana pe cap, cu flacara aprinsa intr-o mana si cu o carte in cealalta, ne-a intampinat cu un “bun venit pe pamantul libertatii”, asa cum a facut cu infriguratii emigrantii sositi pe vapoare sau cu milioanele de vizitatori. I-am dat tarcoale, i-am trimis un gand cald francezilor pentru cadoul lor, i-am facut nenumarate fotografii – se putea altfel ?! Am cotrobait prin magazinul de suveniruri pentru a-i duce chipul si celor care ne asteptau acasa. Statuia a pus stapanire pe noi si incercam din rasputeri sa mai lasam loc si pentru alte imagini.
N-am incheiat vizita New York-ului fara sa strabatem cu piciorul pe una din strazile lui. Iti venea sa-ti pui intrebarea daca era aevea sau visai. Nu mi-a mai fost dat sa vad un numar atat de mare de turist pe metru patrat toti cu aparatele de fixat amintiri, o imagine memorabila a strainilor care faceau parte din insasi viata orasului. La ochi, atarnand de gat sau in maini, aparatele tuturor erau intr-o harnica functionare. Ne-am asezat in masina incercand sa asezam si impresiile cautandu-ne cele mai potrivite locuri in mintea noastra. Voiam sa fug de adjectivele calificative si am incheiat totusi “impresionant, uimitor, iata ce poate sa faca mintea omeneasca. New York-ul este coplesitor”.
Acum cand scriu ma simt tot atat de puternic sub stapanirea imaginilor lui.
Elena BUICA din Pickering
Va urma
|
Elena Buica 6/13/2008 |
Contact: |
|
|
