Fost -am neica presedinte
- foileton -
Fa-ma mama cu noroc si arunca-ma pe foc ! Dar maicuta mea nu pe foc m-a aruncat ci mult mai rau:
m-a slobozit prin viata asta stupida prin care casalotii defileaza pe verticala, au devenit substantive proprii, sunt egali cu tine, mai destepti decat oricine si chiar mai rau.
Sincer spun, cand astern aceste randuri cu-o mana lesin de ras, cu una imi cainez viata iar cu cealalta ma gandesc sa-mi contest comapamondienii si chiar planeta care ma duce in spinare.
- Pai de ce mai omule ?, poate ma-ntrebati.
- Iaca de ce, va raspund dupa o lunga chibzuinta :
fiindca cea mai grea palma de la viata am primit-o cand am devenit...PRESEDINTE !
Nu de bloc, nu de club, nu de vreo ferma, nu de federatie sau macar de vreo biata Tarisoara. NU !
In acest ianuarie al anului de gratie 2008 am devenit, prin suste, bine inteles, Presedintele Concursului International de poezie romaneasca STARPRESS- 2008. Ati inteles bine : international - deci presedinte de planeta, oameni buni. Vina, in parte, o poarta Dna. Ligya Diaconescu, o incomensurabila consumatoare si propavaduitoare de cultura din Valcea, care a sponsorat intergral Concursul, fapta comisa fara acordul neprecupetit al unor flaiflusteri montrealezi.
Dar a fost si mai este si vina mea fiindca dintre toate preocuparile cele mai abjecte al lumii eu am
ales-o p-aia de poet.
Poet ? Nimic mai simplu: te chinui o viata-ntreaga, faci nitcaiva puscarie,te dai gonit din Tara, scrii vreo 25 de volume de versuri si gata...POETUL !
Peste 25 de ani, prin Montreal mi-au jucat mie bine caii in buestru...ia poetu, na poetu !
Dar a venit neica peste noi un val de tineri, bebelusi de nomenclaturisti care, ca si-aia din Tara, au tabarat sa ne demoleze p-ai vechi si sa ne-arate ei noua ce este aia democratie.
Nu se stie cum acesti trpadusi mai frumosi decat " baietii cu ochii albastri " din epoca de trista amintire, si-au deschis niste chioscuri... dughene, ma rog, carora ei le zic redactii, organe sadea de cultura, asociatii etc si s-au pus cu parul, vorbit sau scris, pe mai toti veteranii de vita ai romanilor cu radacinile bine infipte pe aici, prin Quebec.
Sub masca unor pagini tinerele odrasle fac...stiu...dreg si incearca sa controleze totul.
Nu stiu ce le-o fi casunat si pe sireacul de mine ca cica n-as fi poet, sunt deja o epava, incocarjita de ani, un fier ruginit care as mai fi totusi apt pentru a incasa vreo cafteala, iar chestia cu presedintia a pus capac la toate!
Habar n-au ei, gigelusii, ca-n onorabila functie de presedinte, in 5 luni de zile am citit, catalogat si solutionat peste 900 de concurenti inmultiti cu cate macar 10 sau mai multe poezii !
Mi-au iestit peri albi, pe langa cei vechi. Dar la tain s-au acordat premiile si toata suflarea a fost multumita. Doar carcotasii montrealezi - NU !
Si-acuma ma injura de mama si de presedinte.
Dar mie nu-mi pasa fiindca ma dau haiduc la ei...
foaie verde iz de dinte
am fost, neica, presedinte;
nu m-am lasat de ocara
si la anul ma fac iara...
Da, fiindca Dnei. Ligya Diaconescu din Valcea si mie, inamicul public din Montreal,ne este-n gandire sa purcedem si la o a doua editie. Si stiti de ce mai, acestia ? Aha...fiindca nu mor caii cand vor cainii.
Inainte de a semna foiletonul meu ocos ii informez pe cei care ranjesc acum, prezumtivii mei asasini, ca mie imi vine sa MA CAM RAZ !!!
13 iunie, 2008 - Montreal
|
George Filip 6/12/2008 |
Contact: |
|
|
