Sfanta treime
În fiecare an, luni după Pogorîrea Sfântului Duh, sau Rusalii, Biserica Ortodoxă praznuieste Sfânta Treime, dogma sau învătătura de credintă de bază a Revelatiei sau descoperirii dumnezeiesti, taina cea mai de nepătruns cu mintea omenească. În 2008 o sărbătorim la 16 Iunie.
Conform acestei învătături de credintă, fiinta sau esenta lui Dumnezeu subzistă ca treime de persoane sau ipostasuri, cu alte cuvinte Dumnezeu este unul, dar întreit în persoane : Tatăl, Fiul si Sfântul Duh.
Taina sau misterul Sfintei Treimi este prezentată diferit în traditia răsăriteană si cea apuseană. Astfel, traditia răsăriteană pleacă de la realitatea persoanelor, urmând principiul că identitatea lucrării dovedeste unicitatea naturii lor, în timp ce traditia apuseană porneste de la unitatea firii dumnezeiesti la identificarea persoanelor Sfintei Treimi.
Monoteismul sau credinta într'un singur Dumnezeu personal este învătătura principală care ne-a fost descoperită în Vechiul Testament (Ex. 20, 2-3 ; Deut. 6, 4 ; Is. 43, 10-11) si care s'a păstrat si în Noul Testament (Mc. 12, 29 ; In. 17, 3 etc.)
Sa le urmărim mai îndeaproape.
În istoria Vechiului Testament, descoperirea personală a lui Dumnezeu s'a exprimat, mai ales, prin "legămintele" sau "aliantele" pe care Acesta le-a încheiat cu poporul Israel (Fac. 17, 2), astfel încât Dumnezeul tuturor devine părintele unui popor, cel ales : "Am să vă primesc să-Mi fiti popor, iar Eu să fiu Dumnezeul vostru" (Ex. 6, 7). si în Vechiul Testament s'a descoperit ca Treime de persoane, dar - fiind o perioadă de pregătire a mântuirii - această descoperire nu este completă. Există totusi mărturii care se referă la persoanele Sfintei Treimi, dar indirect. De exemplu : "Să facem pe om după chipul si asemănarea noastră" (Fac. 18, 1-2) s.a.m.d.
În Noul Testament, credinta într'un singur Dumnezeu în trei persoane ne este descoperită de însusi Fiul lui Dumnezeu. De exemplu, la botezul Mântuitorului în râul Iordanului sunt prezente real cele trei persoane ale Sfintei Treimi : Tatal, care din ceruri adevereste, prin glasul Său, că "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit" ; apoi, Fiul, care - desi fără păcat - primeste să fie botezat de Ioan "ca să se împlinească toată dreptatea" si, în sfârsit, Sfântul Duh, care - în chip de porumbel - se pogoară asupra Mântuitorului (Mt. 3, 16-17).
Sfintele Evanghelii au păstrat numeroase texte în care se vorbeste de cele trei persoane ale Sfintei Treimi, fie luate la un loc, fie separat. Astfel, înainte de mărita Sa Înviere din morti, Mântuitorul porunceste ucenicilor să iasă la propovăduire si să boteze în numele Sfintei Treimi : "Mergând, învătati toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului si al Sfântului Duh" (Mt. 28, 19). Apoi, Tatăl si Fiul sunt amintiti în versetul "Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată. Fiul, Unul Născut, care este în sânul Tatălui, Acela l-a făcut cunoscut" (In. 1, 18). Iar despre Sfântul Duh, Iisus însusi spune : "Iar când va veni Mângâietorul pe care-l voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine" (In. 15, 26).
În propovăduirea Sfintilor Apostoli, credinta în Sfânta Treime este mărturisită în mod clar. Astfel, în predica de la Rusalii sau Pogorîrea Sfântului Duh (Cincizecime) - când s'a întemeiat vizibil Biserica crestină - Sfântul Petru mărturiseste : "Dumnezeu a înviat pe acest Iisus, căruia noi toti îi suntem martori. Deci, înăltându-se prin dreapta lui Dumnezeu si primind de la Tatăl făgăduinta Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeti si auziti voi acum" (FA 2, 32-33).
Mai mult, în salutările pe care Sfintii Apostoli le trimit comunitătilor crestine pe care le întemeiau, se foloseste salutarea trinitară. Sf. Pavel adresează, de exemplu, corintenilor o salutare în numele Sfintei Treimi : "Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl, si împărtăsirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toti" (II Cor. 13, 13).
Acelasi Dumnezeu, care a vorbit în Vechiul Testament, se descoperă ca treime de persoane în Noul Testament. Căci "există un singur Dumnezeu" (FA 3, 30), iar Dumnezeul pe care-L adoră crestinii este Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacov, "Dumnezeul părintilor poporului lui Israel" (FA 7, 32, cf. Is. 3, 6).
Învătătura despre Dumnezeu cel unic în fiintă, dar întreit în persoane s'a închegat de timpuriu în Biserica crestină si apare în simbolurile de credintă din secolul al II-lea. Dar, întrucât s'au ivit neclarităti si neîntelegeri în ceea ce priveste taina unitătii persoanelor Sfintei Treimi, Biserica Ortodoxă, fie pe calea Sinoadelor ecumenice, fie pe cea a Sinoadelor locale, s'a pronuntat cu autoritate în ceea ce priveste dogma deofiintiimii si egalitătii celor trei persoane în Dumnezeul cel unic.
Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325, afirmă ca Fiul este "homoussios" (de o fiintă) cu Tatăl, recunoscându-se că este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, de o fiintă cu Tatăl, prin care toate s'au făcut".(Simbolul credintei sau Crezul) Dumnezeu are o singură fiinta (oussia) si există ca treime de persoane, fiecare având proprietăti unice.
Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381 reia doctrina stabilită la Niceea - întărită de teologia trinitară a Părintilor Capadocieni - si adaugă articole referitoare la îndumnezeirea Sfântului Duh: "Domnul, de viată făcătorul, care de la Tatăl purcede, cel ce împreună cu Tatăl si cu Fiul este închinat si mărit, care a grăit prin prooroci".
Afirmând că Dumnezeu există în trei persoane, Sfintii Părinti si teologii nu spun că există trei Dumnezei. Treimea nu înseamnă triteism, adică trei firi dumnezeiesti distincte, ci trei persoane sau ipostasuri consubstantiale. Dumnezeu este unul în fiintă, iar fiinta Sa nu este împărtită, ci se află întreagă în fiecare din cele trei persoane divine: Tatăl, Fiul si Sfântul Duh.
Cele trei persoane divine sunt de o fiintă, egale si vesnice. Tatăl este Dumnezeu adevărat, Fiul Dumnezeu adevărat si Sfântul Duh este Dumnezeu adevărat, dar - având aceeasi fiintă - formează un singur si unic Dumnezeu.
Cele trei persoane divine au si calităti proprii. Astfel, Tatăl este izvorul dumnezeirii, nenăscut si necauzat, principiul consubstantialitătii si initiatorul necauzat al lucrării. Cu alte cuvinte, Tatăl se deosebeste de celelalte două persoane ale Sfintei Treimi, prin faptul că naste din veci pe Fiul si purcede din veci pe Sfântul Duh.
Fiul are existenta de la Tatăl prin "nasterea din vesnicie", iar prin Duhul în trupul omenesc si se manifestă în lume, deci calitatea Sa principală este că s'a născut din veci din Tatăl.
Duhul Sfânt îsi primeste existenta de la Tatăl prin "purcedere", dar este trimis si se manifestă în lume prin Fiul.
În acelasi timp, cele trei persoane divine sunt unite si se întrepătrund reciproc, în chip neamestecat, prin fiinta cea una. Acest adevăr ni l-a descoperit Dumnezeu însusi, care nu poate fi amestecat cu nimic din ceea ce a creat.
Încercând să explice misterul Sfintei Treimi, multi scriitori bisericesti au folosit asemănări cu lumea înconjurătoare, de exemplu, lumina, căldura si materia lumânării sau pământul, apa si focul din cărămidă, asa cum a facut - la Sinodul I ecumenic de la Niceea - Sfântul Spiridon al Trinitudinei pentru a înfrânge cerbicia lui Arie.
Mintea noastră limitată nu s'a putut ridica pâna la întelegerea deplină a Dumnezeului unic în cele trei persoane, până când Acesta nu s'a descoperit în persoana Fiului Său, a Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Învătătura despre Sfânta Treime ne-o însusim prin credintă, taina descoperită de Iisus Hristos când spune : "Trei sunt cei care mărturisesc în ceruri, Tatăl, Fiul si Sfântul Duh, si acestia trei una sunt" (I Ioan 5, 7).
Sfintii Părinti ai Bisericii crestine precizează că cele trei persoane ale Sfintei Treimi lucrează unanim, dar fiecare după modul său. De exemplu, Sfântul Chiril al Alexandriei spune că orice dar vine de sus, "de la" Tatăl, "prin" Fiul, "în" Duhul Sfânt.
Creatia, mântuirea si sfintirea sunt opera comună a Sfintei Treimi, dar ea a fost împărtită între cele trei persoane divine. Astfel creatia este atribuită Tatălui, răscumpărarea Fiului si sfintirea Sfântului Duh. În actul creatiei, Tatăl este izvorul, Fiul limita si Duhul devenirea. După Sfântul Vasile cel Mare există "o singură sursă a tot ce există - Tatăl - care crează prin Fiul, în Sfântul Duh".
Învătătura despre Sfânta Treime are o însemnătate deosebită pentru viata spirituală a credinciosilor, căci, precum persoanele Sfintei Treimi există într'una, într'o unitate fiintială, tot asa crestinii formează o comuniune spirituală de credintă, nădejde si iubire în Dumnezeu.
Biserica este, deci, o unitate de fiintă si o comuniune de viată după chipul Sfintei Treimi (Ioan 17).
Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu / Montreal
|
Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu 6/11/2008 |
Contact: |
|
|
