Henri Coanda
Născut la 7 iunie 1886, în Bucuresti, Henri Coandă descindea dintr-o familie al cărui destin s-a împletit adesea cu istoria devenirii noastre nationale nu numai pe câmpul de luptă, în diplomatie sau opera politică, dar si în literatură, artă, sport, marină, economie, în timp ce savantul avea să devină chintesenta acesteia, excelând în stiintă si tehnică..
Personalitatea enciclopedică a savantului Henri Coandă a purtat amprenta mediului în care s-a născut, a învătat, a trăit si a muncit, lăsând lumii nu numai cele peste 250 de inventii cu mai mult de 700 de brevete – între care se detasează avionul cu reactie „Coandă 1910” si „Efectul Coandă” în 1934 care a generat o stiintă nouă, „Fluidonica” –, dar si pilda unei vieti octogenare, dedicată stiintei si tehnicii, omului în general, pentru că prin toate realizările sale s-a dovedit devotat ideii de progres a societătii prin mijloacele oferite de acestea.
Urmând cursurile primare, nu întâmplător, la scoala ce purta numele iluministului Petrache Poenaru, apoi Colegiul „Sfântul Sava”, continuând la Liceul Militar din Iasi, petrecându-si anii copilăriei si vacantele mai mult la bunicii săi din Perisor-Dolj, dar si urmându-si tatăl în tările unde acesta avea misiuni si care i-au creat posibilitatea de a fi cunoscut rafinamentul înaltei societăti, viitorul savant a avut prilejul de a intra în contact cu cele mai diverse straturi sociale si medii de cultură si, asa cum avea să constate, să i se decidă „marea pasiune a vietii”, să pătrundă „în universul si poezia matematicilor”, însusindu-si principiul temeiniciei lucrului făcut si ajungând la concluzia că „niciun om nu trebuie să uite ce datorează părintilor săi si, în acelasi timp, dascălilor săi de început ...ca si profesorilor”. Confruntarea pe planul constiintei sale a celor două lumi pe care viata i-a creat împrejurarea de a le fi cunoscut a generat conceptia sa umanistă, fundamentul întregii lui opere stiintifice si tehnice.
Etapele care s-au succedat în formarea sa au însemnat studii în Germania, Belgia, Franta, care l-au înarmat atât cu solide cunostinte confirmate de patru diplome de specializare la vârsta de 24 de ani, dar si cu principii ale cercetării, ale cunoasterii în cele mai diverse domenii. Acestea i-au permis ca, după o perioadă fructuoasă în aeronautică (1908-1918), să abordeze stiinta si tehnica din toate unghiurile si în cvasitotalitatea lor sau în zone de interferare a acestora, ceea ce i-a atras supranumele de „un adevărat Leonardo da Vinci al epocii moderne”, calificativul de „cel mai activ om de stiintă al secolului al XX-lea” si clasificarea între primii douăzeci de savanti ai omenirii. Iată de ce putem afirma că Henri Coandă nu apartine unui domeniu sau altuia, ci stiintei în întregul ei si din toate timpurile, stiintă care la rându-i si-a găsit aplicabilitatea în cele mai diverse ramuri ale tehnicii de vârf de pe toate meridianele globului, fiind unul dintre românii care a trăit si a creat la scară planetară.
Personalitate enciclopedică, bun patriot, antifascist convins, spirit democratic, Henri Coandă nu a cunoscut îngâmfarea, egoismul, izolarea de semeni si a apreciat munca drept „...esenta existentei umane, ...generatorul vietii”.
Personalitatea titanică a lui Henri Coandă, înnobilată de o conceptie profund umanistă, constituie un exemplu demn de urmat pe care savantul l-a oferit generatiilor actuale si care vor urma, în timp ce Opera sa este încununarea eforturilor perseverente ale unei vieti octogenare închinate omenirii, înglobând, totodată, spirtul creator românesc pe care savantul l-a impus pe plan universal, dându-i cea mai vie strălucire.
Prof. Ion R. Popa
|
Ion R. Popa 6/7/2008 |
Contact: |
|
|
