As vrea...
Aş vrea să fiu o pasăre ce-n zbor
S-atingă cu-aripa sa, usor,
Fruntea fierbinte a marelui Dor...
Aş vrea să schimb, cu-al meu vis,
Destinul ce mi-a fost scris,
Să fiu o aripă de pasăre albastră,
Un zbor înalt de pasăre măiastră,
Zborul meu să nu cunoască
Decât Iubirea Dumnezeiască,
Adevărul Sufletelor noastre,
Adevărul Mărilor albastre...
Mă rog...
Mă rog
la albul florii de cais,
la dragostea ce ne-a cuprins,
Mă rog...
Mă rog
la albul florilor de tei,
la anii ce se duc si ei,
Mă rog...
Mă rog
la albul florii de cais,
la albul anilor de vis,
Mă rog...
Mă rog la tot ce-i mai curat
pe-acest Pământ înnegurat,
la alba garoafă a sufletului tău,
la clipa ce ne-a atins mereu..., mereu...
|