Remember “florilor de tei…”
’’Viata ! Cuvânt minunat cântat de poeti, analizat de filozofi, preamarit de teologi, miracol al existentei, suflare divina si darul cel de pret al lui Dumnezeu. Alcatuita din diferite stadii - viata fizica, psihica, morala, supranaturala si viitoare - viata este un tot unitar care-si are obârsia si telul în Dumnezeu, creatorul si viata prin excelenta. Învatatura crestina, în general, si cea ortodoxa, în special, afirma cu claritate ca viata este cel mai de pret bun pe care omul, acest pumn de tarâna peste care cade raza vesniciei, îl primeste ca un dar de la Dumnezeu. Darul desavârsit al vietii i-a fost împodobit omului de Creator cu atributele superioare ale cugetarii si sensibilitatii, cu puterea de a întelege, a cunoaste si a vibra în fata suferintei, bunatatii si frumusetii. Dumnezeu, autorul vietii prin credinta, este cel ce pune viata în om. .’’ Pr. Cezar Vasiliu 5/22/2008(OBSERVATORUL.COM-„Darul divin al vietii”) Citesc si recitesc aceste randuri cu gandul la „viata supranaturala si viitoare”,mai cu seama ca in aceasta fatidica luna –luna florilor de tei-, desi tanar, cercul prietenilor mei, modelelor mele de viata, se micsoreaza deja cu cei mai frumosi, buni si generosi: scriitorul,poetul,jurnalistul Ioan Tecsa si actorul si regizorul Adrian Pintea. Duminica, 8 iunie se implineste un an de cand Adrian ne priveste…”de dincolo de noi, poate de acolo de unde vin si puterile Laviniei... ”. Sambata, 21 iunie se implinesc 9 ani de cand „admiratia ,pretuirea si dragostea” idolului meu,Ioan Tecsa ma insoteste mereu de acolo,de sus,din imparatia lui Dumnezeu.
Pentru prietenie, concordie, incredere si consegventa, pentru harul lor de a preschimba cuvintele si arta in „armonii sublime si muzica de sfere,menita sa tulbure si sa inalte” vor ramane in veci in sufletele noastre. Pentru „cele mai dragi dintre cei dragi”: Laviniei,”Catalinei-Ioana,Anei-Maria,si ca intotdeauna Lilianei,din partea prietenilor mei Adrian si Nelu, ”Cu toata dragostea”, doua strofe din poezia REQUIEM: Spuneti-le va rog deci sa ma ierte ca astazi nu mai pot nimic sa scriu, sunt parca-un manuscris sub o pecete de lacrimi,resemnare si pustiu.
Ma rog lui Dumnezeu si lui Iisus cu sufletul deschis spre lacrimare, iertati-o pe bunica ca s-a dus iertati-ne pe noi si lumea mare! (Ioan Tecsa-vol.Ispitirea Paradisului)
Dumnezeu sa-i odihneasca si „floarea de tei sa le fie cel mai frumos epitaf” !
|
Claudiu-Mihai Coman 6/2/2008 |
Contact: |
|
|