Alergătorul de cursă lungă
Alergăm…
Alergăm…
Să ne descoperim pe noi
în noi însine…
Să descoperim ce se ascunde
dincolo de Eu si Tu.
Alergăm si nu vedem
decât rareori
răsăritul sau apusul soarelui.
Alergăm
si nu simţim parfumul asezat pe flori
între sărutările dimineţii.
Alergăm si nu deosebim ochii celui de lângă noi
de seninul cerului.
Amestecăm mângâierile
cu adierile vântului,
soaptele de iubire
cu murmurul valurilor
presărate pe ţărm
în dantele albe de spumă.
Alergători de cursă lungă -
încercăm să vedem capătul drumului
printre lut si stele,
printre pietre si zborul păsărilor,
printre trunchiurile mestecenilor – lumânări în noapte
si Calea Lactee obositor de albă,
printre lacrimi si zâmbete ,
pierderi si…regăsiri,
deziluzii si concretul atât de rar atins …
printre căutari si NEsperanţă.
Si mereu suntem pustiiţi
ca un desert fara oază,
ca o vară fără ploi,
ca o casă fără icoana
la care ne închinam în copilărie,
pustiiţi de tot parfumul atingerilor cersite mereu,
pustiiţi ca un drum fără capăt
Si…toate astea…
pentru că am crezut putem păstra concretul
fără să avem grijă de aripile păsărilor călătoare
ostenite de prea multul zbor
deasupra lumii…
Nordul din mine
Ai devenit rugăciunea mea de seară.
Fără ochii tai
nu pot privi lumea.
Fără mâinile tale
nu pot pipăi infinitul.
Fara buzele tale nu pot săruta florile.
Fără degetele tale nu pot cânta simfonia
iubirii nesfârsite.
Fără tălpile tale nu pot călca
frunzele vestede din altă toamnă.
Ti-am invăţat chipul pe de rost...
si l-am asezat pe faţa mea
ca să pot privi prin ochii tăi,
ca să pot gândi cu gândurile tale,
ca să pot săruta cu buzele tale,
ca să pot mângăia cu mâinile tale.
Am invăţat pe de rost fiecare gest al tău
ca să mi te întorc în suflet
ca pe o poveste cu îngeri...
Ţi-am învăţat pasii pe de rost
ca să-i opresc la pragul meu.
Si am chemat iubirea într-un botez de lumină nouă
ca să o asez pe fruntea ta
de rege neîncoronat al Nordului din mine.
|
Lelia Mossora 6/2/2008 |
Contact: |
|
|
