Ploaia
Într-o noapte-ntunecatã
Sub un cer uitat de stele,
Ce prin neguri risipite
Ascund vii a lor mistere.
Peste norii plini de lacrimi
Adunati de-un vânt stingher,
Îngrãditã-n a ei ramã
Luna doarme, zorii gem.
Doar pãdurea adormitã
Freamãtã în lung si-n lat,
Lângã lacul cel albastru
Ce de timp a fost uitat.
Vântul bate printre ramuri
Frunzele-si ºoptesc usor,
Ploaia-ncepe-ncet sã vinã
Încet-încet, de sus din nori.
|
Alexander Schatt 5/30/2008 |
Contact: |
|
|
