Ploaia
Într-o noapte-ntunecată
Sub un cer uitat de stele,
Ce prin neguri risipite
Ascund vii a lor mistere.
Peste norii plini de lacrimi
Adunati de-un vânt stingher,
Îngrădită-n a ei ramă
Luna doarme, zorii gem.
Doar pădurea adormită
Freamătă în lung si-n lat,
Lângă lacul cel albastru
Ce de timp a fost uitat.
Vântul bate printre ramuri
Frunzele-si șoptesc usor,
Ploaia-ncepe-ncet să vină
Încet-încet, de sus din nori.
|
Alexander Schatt 5/30/2008 |
Contact: |
|
|
